Asistam, de 17 ani, la o tentativa permanenta de a uniformiza gusturile, optiunile politice sau preocuparile acestui popor amarat, caruia ii merge din ce in ce mai rau. In locul unei societati civile, care sa-i apere, pe bucati, dreptul la viata decenta, la munca cinstita, la libertate sau la opinie, la noi s-a instaurat dictatura unei singure structuri, formata, la varful ei, tocmai din odraslele celor care au adus comunismul in Romania chiar atunci cand societatea noastra parea sa-si fi gasit locul intr-o lume careia avea multe valori sa-i ofere. Daca n-ar fi fost tatal lui Vladimir Tismaneanu, tatal lui Petre Roman, tatal lui H.-R. Patapievici, tatal lui Ion Iliescu, tatal lui Gabriel Liiceanu, tatal lui Andrei Cornea, tatal lui Theodor Baconsky, Romania i-ar fi avut in tara pe Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu, iar Constantin Noica, Alexandru Paleologu, N. Steinhard, Mircea Vulcanescu n-ar fi fost tarati prin inchisori ca ultimii borfasi. Cu ei si cu atatia alti intelectuali exterminati prin puscariile patriei noastre dragi (nu prin lagarele vreunei tari dusmanoase), Romania ar fi fost astazi una dintre marile puteri europene, daca nu din punct de vedere economic, macar din punct de vedere spiritual.
De o vreme, personalitati importante ale culturii noastre imi atrag atentia sa-i las in pace pe "odraslasi" pentru ca sunt foarte multi si sunt peste tot, altfel voi avea de suportat cine stie ce. In naivitatea mea, care crede in libertatea de opinie, nu inteleg acest sfat. In fond, nu tatal meu, ci tatii lor i-au interzis pe Blaga, Eminescu sau Arghezi, impunand stalinismul acela distrugator. Are Ceausescu pacatele lui, pentru care a platit cu viata, insa adevaratul dezastru cultural s-a produs pe vremea cand actualii cavaleri ai dreptatii se jucau in pantaloni scurti prin casele pe care parintii lor le luasera cu forta de la burghezia trimisa in inchisoare. Nu sunt pentru vreo cruciada impotriva copiilor de rusi sau ucraineni, veniti pe tancurile rusesti si care ne-au pus jugul comunist pe gat -Doamne, fereste!-, dar nici nu ma pot uita senin cum ei s-au transformat azi in adevarati inchizitori ai celor care au aparat cultura romaneasca sau chiar au contribuit la sporirea ei.
Daca ne uitam numai in spatiul cultural, s-ar putea trage concluzia ca tara aceasta a devenit o tara de filosofi, desi in acesti ani nu a aparut nici macar o carte semnificativa care sa justifice acest lucru! Niste eseuri filosoficoide, bazate pe compilatii cu iz erudit, cateva traduceri si... cam atat. Unde este publicul care devora cartile de poezie, proza sau teatru? Unde sunt cititorii lui Ioan Alexandru, Adrian Paunescu, Marin Sorescu, Dan Laurentiu, Ion Mircea, Ileana Malancioiu sau Grete Tartler? Unde sunt cititorii romanelor lui Octavian Paler, Eugen Barbu, Stefan Banulescu, Bujor Nedelcovici, ori ai pieselor lui I. D. Sarbu, Dumitru Radu Popescu sau Valeriu Anania? Din cauza complexului de inferioritate pe care-l are in fata creatorilor, noua elita intelectuala a decis: poetii, prozatorii sau dramaturgii nu exista decat in masura in care apartin grupului. Va rog sa observati ca toti scriitorii si eseistii pe care liderii societatii civile ii impun opiniei publice scriu in ziare comentarii politice favorabile Cotroceniului. Parca ar fi o conditie pentru dobandirea statutului de scriitor!
Scriitorul politic - iata noul monstru nascut de elita intelectuala. Parca retraim anii '50 ai secolului trecut. Cu excluderi de valori si promovarea celor bine orientati.