Sunt de acord cu Corina Dragotescu! Adevarul nu moare! El poate fi, insa, imbolnavit si trimis in carantina. Poate fi internat, tratat, cosmetizat si repus, apoi, in circulatie in functie de interesele conjuncturale ale celor care opereaza cu adevarul in cauza.
Ca 80 de ziaristi de la "Adevarul" au demisionat si s-au alaturat celor patru lideri de opinie este un fapt ce poate spune multe despre adevarurile divergente exersate in taberele formate la "Adevarul". Pentru fiecare dintre tabere adevarul este altul. Fiecare dintre tabere il intelege si il sustine in functie de perceptia individuala. O discutie despre adevar mi se pare, asadar, necesara.
Romania post-decembrista sufera de o lipsa dramatica la capitolul "adevar". Nu stim, inca, "adevarul" despre evenimentele din decembrie 1989, despre teroristi, despre tragedia de la Otopeni, despre fabuloasele escrocherii de la Bancorex, FNI, Caritas, Gerald, despre mineriade etc. Culmea ironiei, aproape, simultan cu momentul in care Cristian Tudor Popescu titra pe prima pagina ca adevarul a murit, Ion Iliescu era audiat de Parchet in legatura cu evenimentele din Decemrie 1989! Daca nu ar fi tragic ar fi chiar comic. Omul care s-a cocotat peste cadavrele din decembrie 1989 este chemat sa spuna... adevarul!
De 15 ani incercam sa aflam tot felul de adevaruri despre noi insine si, blestemati parca am fi, nu reusim. Adevarul nu a murit, este adevarat! Dar, unii au reusit sa il ascunda. Acei "unii" care au intors lucrurile in favoarea lor dupa decembrie 1989. Aceia care fac pe mironositele bolnave si care primesc tot felul de decizii NUP (de "neincepere a urmaririi penale") ca sa mai ascunda niscaiva adevaruri incomode. Adevarul poate fi strambat, deformat bagat in coma si pus in circulatie ca o veritabila mumie, un fel de mort-viu plin de miasme pestilentiale gata sa ne faca sa ne indepartam rapid de el, scarbiti de fetidul ce il raspandeste si descurajati astfel de a mai descoperi ce se afla in spatele mumiei. Din 1989 incoace, Romania colcaie de astfel de cadavre umblatoare imbracate frumos, plimbate prin mass media, puse pe sticla si aruncate in eter, doar-doar o sa ne lamurim ca nu merita sa mai pierdem vremea cu salubrizarea. Si, cu cat numarul adevarurilor mumificate este mai mare cu atat senzatia de neputinta a noastra se transforma in obisnuita, iar obisnuita se transforma in norma, iar norma in valoare.
Adevarul nu moare, asa este. Oamenii, insa, mor. Minerii stalcesc in bataie studenti, distrug sedii ale ziarelor, arunca Romania in Evul Mediu, iar Ion Iliescu multumeste plin de gratie hoardelor dezlantuite pentru gestul civic al acestora. Adevarul nu moare, dar "unii" fac si desfac institutii mass media, sfidand orice adevar. Inclusiv adevarul ca un ziar nu este o notiune abstracta. Oamenii care il scriu sunt acel ziar! Credintele, fricile, curajul, talentele, bucuriile, infrangerile si victoriile acestor oameni sunt ziarul! Ziarul nu este "Adevarul". Oamenii sunt "Adevarul". Asa cum oamenii sunt "Romania libera", "Ziua", "Evenimentul zilei" etc. Despre care ziar discutam in absenta oamenilor care l-au creat? Specialistii in marketing vorbesc despre "brand". Si, o fac uneori ca si cum "brand"-ul are o viata de sine statatoare si independenta, stand suspendat undeva in neant, fiind pur si simplu in afara existentei umane! Asa sa fie, oare? Ma indoiesc profund. Oamenii fac. Si, tot ei desfac. Un brand poate fi asasinat de oameni asa cum poate fi dus pe culmile succesului de catre oameni. Adevarul este ca "Adevarul" fara Cristian Tudor Popescu si cei trei va fi supus unui proces de mumificare. Poate fi el parfumat, imbracat si coafat. Dar, indiferent cum va fi, imi este teama ca va fi un cu totul alt adevar. Va fi el un alt adevar spitalizat? Un alt adevar fetid? Vom vedea.
Intr-o Romanie care s-a intoxicat in ultimii 15 ani cu duhoarea adevarurilor cadaverizate, mai putem nutri doar speranta ca un condei ca cel al lui Popescu isi va gasi in alt loc puterea de expresie. Spun asta tocmai din postura comentatorului care nu a putut fi intotdeauna de acord cu tonul si modul in care CTP si-a sustinut punctele de vedere. De fapt, in majoritatea cazurilor am dezaprobat stilul agresiv si, poate, prea unilateral al acestui rebel al presei scrise. Dar, indiferent ca unii il iubesc iar altii il urasc, ca unii il aproba iar altii il dezaproba, ca unii il considera un reper moral iar altii din contra, Cristian Tudor Popescu ramane lama de bisturiu care eviscereaza fara crutare mumiile care umbla prin mitologia cotidiana a realitatii post-decembriste.
Exista, dincolo de fum si oglinzi, ceva ce oamenii simt si inteleg. De aceea, vreau sa cred, covarsitoarea majoritate a ziaristilor de la "Adevarul" s-a solidarizat cu echipa demisionara. De aceea, adevarul este adevarat ca nu poate muri: oamenii simt ca in spatele mumiilor, adevarul ramane viu. Oamenii il descopera, il urmeaza si il imprastie.