Verucile și negii: ce sunt, de ce apar, cum se tratează și când trebuie să mergi la medic

Deși sunt, în general, benigne, verucile pot fi supărătoare, dureroase, inestetice și uneori încăpățânate, persistând luni sau chiar ani. Sunt cauzate de anumite tipuri de virus papilloma uman, iar transmiterea se face prin contact direct sau indirect, mai ales când pielea este umedă sau lezată.

Mulți oameni se întreabă dacă verucile sunt periculoase, dacă trec singure, dacă sunt contagioase, dacă se pot lua din piscină, dacă trebuie arse, înghețate sau tăiate și dacă există tratamente naturiste care chiar funcționează. Toate aceste întrebări sunt firești, pentru că verucile pot arăta foarte diferit în funcție de tip și de localizare, iar informațiile contradictorii circulă ușor.

În acest articol vei găsi, pe înțelesul tuturor, ce sunt verucile, care sunt cauzele și factorii de risc, cum se manifestă, de câte tipuri sunt, ce tratamente există, când trebuie să te adresezi unui dermatolog și ce poți face pentru prevenție. Articolul se referă la verucile cutanate obișnuite și la verucile plantare, nu la verucile genitale, care reprezintă o categorie separată și necesită evaluare medicală specifică.

Ce sunt verucile (negii)

Verucile sunt excrescențe cutanate benigne cauzate de infecția pielii cu anumite tipuri de virus papilloma uman. În literatura medicală, ele mai apar și sub denumirea de veruci virale sau negi virali. Când sunt localizate pe talpă, sunt numite frecvent veruci plantare.

Din punct de vedere clinic, verucile apar atunci când virusul infectează stratul superficial al pielii și determină înmulțirea excesivă a celulelor epidermice. Rezultatul este o leziune reliefată, îngroșată, uneori aspră la atingere, cu aspect variabil: rotundă, turtită, filiformă sau îngropată în piele, în funcție de tip.

Un aspect important este că verucile sunt necanceroase în marea majoritate a cazurilor și foarte frecvente în populația generală. Totuși, faptul că sunt benigne nu înseamnă că trebuie întotdeauna ignorate. Unele dor, altele se extind, iar altele pot fi confundate cu alte leziuni cutanate care necesită diagnostic corect.

Ce înseamnă verucă, neg și verruca

În limbajul de zi cu zi, oamenii folosesc adesea termenii verucă, neg și uneori verruca ca sinonime. În practică, este vorba despre același tip general de leziune virală a pielii. Termenul verruca este mai apropiat de denumirea medicală internațională, iar în engleză se folosește frecvent pentru verucile plantare și pentru verucile comune.

Această clarificare contează mai ales când cauți informații sau tratamente. Dacă vezi pe un produs sau într-un articol cuvântul „verruca”, este foarte probabil să fie vorba despre o verucă virală, în special de pe mână sau de pe talpă.

Cauzele verucilor (negilor)

Cauza directă a verucilor este infecția cu anumite tipuri de HPV care afectează pielea. Există peste 200 de tipuri de HPV, dar numai unele dintre ele provoacă veruci cutanate. Tipurile care produc veruci pe mâini și picioare sunt diferite de cele care provoacă veruci genitale.

Virusul pătrunde în piele mai ușor atunci când există mici leziuni, zgârieturi, tăieturi, macerație sau iritație locală. Asta explică de ce verucile apar frecvent în zonele traumatizate, în jurul unghiilor, pe tălpi sau în zone rase frecvent.

De asemenea, mediile calde și umede favorizează transmiterea indirectă, mai ales pentru verucile plantare. Podelele umede din vestiare, dușuri comune sau zona piscinelor sunt menționate frecvent ca locuri unde virusul poate fi contractat mai ușor, în special dacă pielea este umedă și expusă.

Cum se transmit verucile (negii)

Verucile sunt contagioase, dar nu se transmit la fel de ușor ca o viroză respiratorie. De regulă, transmiterea necesită contact apropiat cu pielea infectată sau cu suprafețe contaminate și este mai probabilă atunci când pielea este lezată sau umedă.

Transmiterea poate avea loc prin:

• contact direct piele pe piele cu o verucă


• atingerea unor obiecte contaminate, cum ar fi prosoape, pile, forfecuțe


• mers desculț în spații umede comune


• autoinoculare, adică răspândirea verucii de pe o zonă a corpului pe alta prin scărpinat, ras sau manipulare repetată

Este util de știut că pot trece săptămâni sau luni de la contactul cu virusul până la apariția verucii. De aceea, de multe ori oamenii nu își pot da seama exact unde s-au infectat.

Factori de risc pentru apariția verucilor (negilor)

Deși oricine poate face veruci, există persoane și contexte în care riscul este mai mare. Copiii și adolescenții fac mai frecvent veruci decât adulții, probabil pentru că nu au încă aceeași imunitate specifică și pentru că au contact mai frecvent cu alți copii și cu suprafețe comune. DermNet notează că verucile sunt deosebit de frecvente în copilărie.

Factorii de risc cei mai importanți includ:

• vârsta pediatrică sau adolescența


• piele lezată, rosul unghiilor, manipularea cuticulelor


• transpirația abundentă a mâinilor sau picioarelor


• mersul desculț în zone umede comune


• rasul frecvent în zone unde există deja veruci


• imunitatea scăzută sau tratamentele imunosupresoare


• dermatita atopică sau alte afecțiuni care afectează bariera pielii

La persoanele imunocompromise, verucile pot fi mai numeroase, mai persistente și mai greu de tratat. În aceste situații, evaluarea dermatologică devine și mai importantă.

Tipuri de veruci (negi)

Verucile nu arată toate la fel. Tipul de HPV, localizarea și răspunsul organismului influențează aspectul clinic. Cele mai frecvente tipuri de veruci cutanate sunt verucile comune, verucile plantare, verucile plane și verucile filiforme.

Veruci comune

Verucile comune apar cel mai des pe degete, pe dosul mâinilor, în jurul unghiilor, pe coate sau genunchi. Sunt de obicei rotunde, reliefate, aspre și cu suprafață keratozică. Uneori se observă mici puncte negre, care reprezintă capilare trombozate.

Veruci plantare (negi în talpă)

Verucile plantare apar pe talpă. Pentru că sunt împinse în interior de presiunea greutății corporale, pot părea mai plate și mai dureroase decât cele de pe mâini. Uneori sunt confundate cu bătăturile. Pot avea la suprafață puncte negre fine și întrerup liniile normale ale pielii.

Veruci plane

Verucile plane sunt mici, netede, mai puțin reliefate și apar adesea în număr mare, pe față, pe frunte, pe mâini sau pe zonele rase. Sunt mai frecvente la copii și tineri.

Veruci filiforme

Verucile filiforme sunt subțiri, alungite, ca niște mici prelungiri de piele, și apar frecvent pe față, în jurul gurii, nasului sau ochilor. Pentru că sunt localizate în zone sensibile, tratamentul lor trebuie făcut cu grijă, de preferat de către medic.

Veruci periunguale

Acestea apar în jurul unghiilor și pot deforma placa unghială, pot fi dureroase și se întâlnesc frecvent la persoanele care își rod unghiile sau își traumatizează cuticulele. Sunt adesea greu de tratat și pot recidiva.

Simptomele verucilor (negilor)

Cele mai multe veruci nu produc simptome generale și nu provoacă febră sau stare de rău. În schimb, pot da simptome locale, care depind de localizare și de tipul lor.

Cele mai frecvente simptome și semne sunt:

• mică excrescență aspră, reliefată sau îngroșată


• suprafață rugoasă, keratozică


• puncte negre mici în interior


• durere la apăsare, mai ales la verucile plantare


• sângerare ușoară dacă este traumatizată


• senzație de jenă estetică


• multiplicare în jurul leziunii inițiale

Verucile plantare pot fi deosebit de dureroase la mers, mai ales când sunt localizate în zone de presiune. Uneori, pacientul descrie senzația ca și cum ar călca pe o pietricică.

Cum arată verucile (negii) și cu ce se pot confunda

Pentru publicul larg, una dintre cele mai utile întrebări este dacă o leziune de pe piele este cu adevărat o verucă sau altceva. Verucile comune se recunosc adesea prin textura aspră și prin micile puncte negre. Verucile plantare întrerup liniile normale ale pielii și pot fi dureroase la compresie laterală.

Ele se pot confunda cu:

• bătături și calozități


• molluscum contagiosum


• keratoze seboreice


• mici chisturi sau papiloame


• rar, leziuni tumorale cutanate, mai ales la adulți sau la persoane imunocompromise

Tocmai de aceea, dacă leziunea este atipică, crește rapid, sângerează spontan, este foarte pigmentată sau apare la o persoană cu risc, diagnosticul nu ar trebui pus singur acasă.

Veruci (negi) pe mâini, veruci pe picioare și veruci pe față

Veruci pe mâini

Verucile de pe mâini sunt foarte frecvente și apar adesea la copii, adolescenți și tineri. Zonele cele mai afectate sunt articulațiile degetelor, dosul mâinilor și regiunea periunguală. Pentru că mâinile sunt folosite permanent, leziunile se pot traumatiza ușor și se pot răspândi prin atingere repetată.

Veruci pe picioare

Verucile de pe picioare, mai ales cele plantare, sunt adesea dureroase și sunt favorizate de umezeală, încălțăminte ocluzivă și mersul desculț în vestiare, piscine sau dușuri comune. Ele se pot adânci în piele și pot afecta mersul.

Veruci pe față

Verucile de pe față sunt mai delicate, atât prin localizare, cât și prin tratament. Cele plane și filiforme sunt mai întâlnite aici, iar automedicația agresivă poate lăsa pete sau cicatrici. În această zonă, evaluarea dermatologică este foarte utilă înainte de a începe orice tratament.

Veruci (negi) la copii

Verucile sunt foarte frecvente la copii și adesea se remit spontan în timp, pe măsură ce sistemul imun recunoaște virusul și îl controlează. Acesta este unul dintre motivele pentru care unele veruci la copii nu necesită tratament imediat, mai ales dacă nu dor și nu deranjează.

Totuși, verucile la copii merită tratate sau evaluate dacă:

• sunt dureroase


• se multiplică rapid


• sunt pe față sau în jurul unghiilor


• copilul le rupe sau le traumatizează frecvent


• provoacă jenă importantă sau afectează mersul

Veruci (negi) în sarcină

În sarcină, anumite tratamente topice sau proceduri pot necesita prudență. De aceea, dacă apar veruci sau dacă se inflamează, este mai bine ca tratamentul să fie discutat cu medicul dermatolog și, la nevoie, cu medicul obstetrician. Deși verucile cutanate obișnuite nu sunt, în general, periculoase în sine, alegerea tratamentului trebuie individualizată.

Verucile trec singure?

Da, multe veruci pot dispărea de la sine, fără tratament, dar acest lucru poate dura luni sau ani. NHS menționează că verucile și verucile plantare se remit de obicei spontan, însă uneori lent. AAD precizează de asemenea că pot dura luni sau ani fără tratament.

Asta înseamnă că alegerea de a trata sau nu depinde de mai mulți factori:

• durere


• localizare


• număr de leziuni


• risc de răspândire


• preferința pacientului


• impactul estetic sau funcțional

Dacă veruca nu doare și nu se extinde, o abordare de tip „watch and wait” poate fi rezonabilă. Dacă însă persistă, se multiplică sau deranjează, tratamentul este justificat.

Tratament pentru veruci (negi) acasă

Tratamentul la domiciliu este frecvent folosit pentru verucile simple, mai ales cele de pe mâini și uneori pentru verucile plantare. Cea mai bine susținută opțiune disponibilă fără proceduri invazive este acidul salicilic, care se aplică repetat pentru a exfolia treptat veruca. NHS și AAD îl menționează ca tratament uzual.

Pentru succes, tratamentul local necesită consecvență. De obicei sunt recomandate următoarele etape:

• înmuierea zonei în apă călduță


• pilirea blândă a stratului superficial îngroșat


• aplicarea produsului conform instrucțiunilor


• protejarea pielii din jur, dacă este necesar


• repetarea săptămâni la rând

Important este să nu aplici astfel de produse pe față, pe organele genitale, pe piele iritată sau dacă nu ești sigur că leziunea este într-adevăr o verucă.

Tratament medical pentru veruci (negi)

Când verucile nu răspund la tratamentul de acasă, sunt dureroase, multiple sau localizate în zone delicate, dermatologul poate propune alte opțiuni. Una dintre cele mai utilizate este crioterapia, adică înghețarea verucii cu azot lichid. Este o procedură eficientă, dar poate necesita mai multe ședințe și poate provoca durere sau vezicule temporare.

Alte tratamente dermatologice pot include:

• curetaj sau distrucție locală selectivă


• cantharidină, unde este disponibilă și indicată


• imunoterapie topică sau injectabilă în cazuri selectate


• tratamente cu laser sau alte proceduri specializate în verucile rezistente

Alegerea depinde de tipul verucii, vârsta pacientului, durere, localizare și istoricul tratamentelor anterioare.

Acid salicilic sau crioterapie în tratarea negilor (verucilor)

Aceasta este una dintre cele mai căutate comparații. În practică:

• acidul salicilic este mai accesibil, se poate folosi acasă, dar cere răbdare și disciplină


• crioterapia este mai rapidă ca abordare medicală, dar poate fi mai dureroasă și poate necesita ședințe repetate

Pentru o verucă mică și simplă, acidul salicilic poate fi suficient. Pentru veruci plantare dureroase, veruci periunguale sau multiple, crioterapia ori alte metode medicale pot fi mai potrivite.

Tratamente naturiste pentru veruci/ negi

Mulți oameni caută remedii naturiste pentru veruci, precum oțet de mere, usturoi, diverse extracte de plante sau bandă adezivă. Problema este că dovezile științifice pentru aceste metode sunt limitate și inegale. Unele pot irita pielea sănătoasă fără să rezolve veruca.

Deși pot circula numeroase „rețete” online, este mai sigur să te bazezi pe tratamente cu eficiență dovedită și să nu aplici substanțe corozive improvizate, mai ales la copii sau pe față. Un tratament aparent banal, dar agresiv, poate lăsa cicatrici sau pete mai deranjante decât veruca însăși.

Citește continuarea pe kudika.ro

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe