Social • 23 Noiembrie 2007 • 22:40
Sfielnic, stanjenit ca trebuie sa tina cee ce se cheama un Masterclass (”imi este putin rusine”, avea sa ne spuna) sau sa primeasca premiul onorific al festivalului, Alexandru de Aur.
Paseste usor, nu cumva sa disloce prea mult aer. Nu indraznesti sa spui ca taraste cu el umbra personajelor chinuite, uneori malefice, cinice, stranii, nelinistitoare, interpretate de-a lungul ultimelor doua decenii. iti e teama nu cumva sa treci pe langa propriul adevar al actorului.

John Mlkovich inchide, cred, misterul unei vechi anxietati pe care aproape ca o apara de atingerea cu febrilitatea eroilor sai. Am incercat sa surprind o licarire a perfidiei lui Valmont din Legaturi primejdioase, a spaimei dureroase a Capcaunului (The Ogre, de Volker Schlondorff) sau a tacerilor din filmele lui Manoel de Oliveira (Convento, Je rentre a la maison). Am renuntat. Apartine actorilor care nu se lasa haituiti de personaj. Nu imi inchipuiam, insa, ca o va spune atat de transant. Miezul lectiei sale de cinema a fost chiar aceasta detasare.

Despre autor:

Gandul

Sursa: Gandul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.