Social • 3 Octombrie 2007 • 00:55
La noi nu e ca-n UE: de la producator la consumator se transfera doar cresterile, nu si scaderile de preturi
Analistii financiari si liderii organizatiilor de afaceri apreciaza ca principalele cauze constau in lipsa unei concurente reale intre producatori si in politicile haotice de preturi practicate si de furnizori, si de distribuitori.
De cate ori se scumpesc materiile prime, manopera, utilitatile (gaz, apa, curent electric etc.) sau celelalte elemente din costurile de productie, sindicatele si patronatele din aproape toate ramurile industriale anunta, la unison, cresteri inevitabile ale preturilor la produsele finite.
Alimentele, imbracamintea, incaltamintea si celelalte componente cu ponderi mari in cosul de consum zilnic al populatiei sunt principalele marfuri la care mecanismele scumpirii se declanseaza usor si se opresc extrem de greu.
In alte tari, astfel de socuri sunt atenuate prin politici prudentiale, aplicate de fiecare producator in parte, si chiar prin interventii ale statului, in cazurile exceptionale.
Oare la noi nu se poate face nimic, consumatorii trebuie sa suporte toate majorarile de pret la marfuri despre care, poate, nici nu a auzit? Cateva posibile raspunsuri vin de la specialistii in economie, care spun in esenta acelasi lucru: politicile de preturi sunt, in Romania, in cele mai multe cazuri, haotice.
Prognozele optimiste ne-au costat cam mult
Directorul general al Centrului Roman pentru Modelare Economica (CERME), Cezar Mereuta, a remarcat ca prognozele economice formulate la sfarsitul anului trecut anuntau un "boom" pentru 2007, dar acum suntem nevoiti sa constatam contrariul.
Asteptarile generate de acele prognoze nu numai ca nu s-au adeverit, dar au avut si unele efecte adverse. "Predictibilitatea evolutiilor economiei este din ce in ce mai scazuta, si practic orice intamplare dintr-un colt de lume se propaga catre toata piata globala. La noi, mediul de afaceri e afectat inca de inflatie, astfel ca o scumpire aplicata in orice punct din lantul tehnologic inseamna majorare a pretului final.
In plus, cand costurile sau taxele scad, producatorii nu opereaza reduceri de preturi, dar cand costurile cresc, marfurile finite se scumpesc aproape simultan - ceea ce este, desigur, nesanatos". Cezar Mereuta a mai aratat ca producatorii isi fac provizioane de siguranta pentru a atenua socurile pietei, dar acestea au valori relativ mici si nu fac fata marilor convulsii globale, cum ar fi scumpirea titeiului.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.