Social • 28 Iulie 2007 • 23:01
Prin seria de evenimente AlterText, scrierea inceteaza sa mai fie o activitate conceputa in singuratate, complet interiorizata si atit de greu de inregistrat din exterior.

Unde poti vedea astazi scriitorii interactionind cu cei de la Arte? Oare la terasa scriitorilor, la niste beri, linga Muzeul Literaturii? Nici acolo nu ii mai vezi discutind impreuna despre una sau alta. Departe de ei posibilitatea colaborarii intre cuvintul scris si imaginea animata de sunetul scrijelit pe timpan. Zgomotul avangardei a amutit, literele s-au uscat pe hirtia poroasa. Artele vizuale se straduiesc parca sa uite orice atasament fata de script-ul care le sta la baza.

AlterText a fost conceput ca un proiect de alterare avansata prin imagine si sunet a unor texte ale unor scriitori tineri. Proiectul a inceput la Bucuresti in Galeria Anaid si va continua in alte trei orase din tara - in Galati, Tirgu-Mures si Arad. La ora 19.00, in Rahova, urci treptele spre spatiul de expozitie si simti miros aromat de gelatina parfumata - obisnuitul deodorant al ursuletilor germani de guma sau orice alte rime dulci si comestibile. Instalatia facuta de Ioana Eremias si Gabi Eftimie din Arad contine compusi aromati - ciocolata, rime dulci si un text mare scris din beculete colorate: „Cartarescu Smells Like Teen Sprite“. Dupa ce am discutat cu artista despre lucrare, am inteles ca Mircea Cartarescu, dupa ce a fost o „Nirvana“ a anilor '80, a devenit brusc o „racoritoare“ in anii '90.

Duminica trecuta au avut loc doua concerte care recompuneau textele unor tineri autori, descriind ritmic mecanica lor gestuala. Dyslex, cu un nume care deja anunta alterari serioase la nivelul zonei Broca si al centrilor vorbirii, este astazi poate cel mai curajos reprezentant roman de sound art. Arta sunetului foloseste viniluri modificate si zgiriate manual, capete de citire magnetice care citesc floppy disk-uri, miscari amplificate de gindaci vii, masini de tocat carne, cabluri atasate de aproape orice suprafata, hidrofoane (microfoane subacvatice) si multe instrumente modificate. Intr-o traditie inaugurata de avangarda de la inceput de secol 20, Dyslex reuseste sa traduca imaginea in sunet, sunetul in imagine, resuscitind chiar anumite suporturi moarte din istoria mediilor digitale.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.