Ce-a fost si ce-a mai ramas din mitul Vama Veche

Si asa cum face orice turist, mi-am ales zilele de sambata si duminica sa le petrec la mare. Poate ca nu a fost cea mai inspirata perioada pentru care as fi putut sa optez pentru o prima experienta de acest gen, dar asta a fost.

Asa ca hai sa va povestesc ce am gasit la Vama Veche. Am ajuns sambata imediat dupa ora pranzului, iar plaja era deja intesata de lume. Surpriza mare, pentru mine, a fost ca toata lumea era nud. incet-incet aveam sa ma obisnuiesc cu atmosfera din zona, asta dupa ce, impreuna cu cei din grupul cu care sosisem, mi-am gasit un loc de campare. Chiar si asa, parca tot nu reuseam sa ma dezmeticesc avand in fata o imagine caracteristica lui Adam si Eva. Parca doar eu eram rupta din peisaj. incinsa de temperaturile caniculare ale Capitalei, am incercat rapid si marea. Nu am reusit sa fac prea multi purici pentru ca apa nu era deloc prietenoasa, in special la mal. Bolovani, pietre, scoici, alge, multe alge. Cam asta ar fi atmosfera. Deloc tentant.

Bune si rele

Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost atitudinea extrem de prietenoasa si amabila a chelnerilor si ospatarilor din zona. Astfel, dupa o masa destul de copioasa la un pret rezonabil, am pornit intr-un periplu prin statiune pentru a vedea ce am pierdut atatia ani stand departe de Vama Veche. Pornind spre zona nordica a statiunii, am ajuns pana aproape de granita cu bulgarii, acolo unde pe vremuri era doar camp cultivat cu porumb. Undeva in zare se mai vede acum fosta cazemata, ramasa in picioare din al doilea Razboi Mondial, transformata acum intr-un bar care pare a avea destula cautare printre turisti. Ceea ce am constatat cu destula amaraciune a fost mirosul ce-ti intorcea nasul si venea de la algele "acostate" la malul marii. Aceeasi amaraciune am incercat-o si in momentul in care am constatat ca desi autoritatile administrativ-teritoriale din zona iau o taxa de 10 RON pentru camparea corturilor, mizeria era in floare. Trecand si peste acest aspect, si la capatul unei plimbari prelungite, am revenit la cort cu gandul de a petrece cateva ore inainte de a adormi in fata unei cutii de bere.

Desi era departe momentul in care urma sa facem nani, totusi speram ca ecourile muzichiei se vor stinge incet-incet, astfel incat sa pot dormi linistit pentru prima oara direct pe nisip, la malul marii. Uffff, norocul meu a fost ca am reusit sa adorm cam patru ore, pentru ca pe la ora 4 dimineata a inceput... distractia. Ploaie, tunete, fulgere si vantul suiera cu disperare. De fapt, disperare era sentimentul pe care il incercam eu in acele momente. imi treceau atatea ganduri prin cap, insa acum, la cateva zile distanta, incerc sentimente de fericire si satisfactie pentru ca am ajuns, in sfarsit, la Vama Veche. si acum am avut ce va povesti.

Ce cred altii

"Tocmai am revenit din zona. Merg de 20 de ani in satul ala, dar ce am vazut weekendul asta depaseste cele mai negre vise ale mele. Copilul meu iubeste marea, muntele, statul la cort, cantarile din chitara, focul de tabara, dar nu o sa il mai duc niciodata in cocina numita Vama Veche!!! Sigur exista in tara asta si alte locuri in care spiritul Vamii de acum 10-20 de ani s-a pastrat. Daca libertate inseamna sa bei pana vomiti, sa umbli gol pe strada, sa arunci seringile si acele la intamplare pe plaja, sa te bati ca toti idiotii si sa platesti pentru toate cele de mai sus dublu decat in alta parte, atunci libertatea asta nu e de mine..."

In loc de concluzii

in cele aproape doua zile cat am stat in Vama am inteles ceva, asta si dupa ce ghidul meu, Alina din Buzau, de 37 de ani, clienta a statiunii de peste 17 ani, a avut grija sa ma familiarizeze cu tot ceea ce merita vazut sau stiut despre Vama: cu siguranta, Vama este cel mai nonconformist loc din Romania, unde fiecare face ce vrea fara a se teme de judecati ori prejudecati. Numai ca sunt si clienti ai Vamii care confunda acest lucru cu ideea ca de fapt, aici poti sa faci cata mizerie doresti si unde doresti. Priveam uimita cum la tot pasul gaseam sute de sticle, cutii de bere aruncate, ambalaje si orice tip de obiect ce nu mai putea fi folosit. Pitorescul peisaj a continuat cu masini ce prafuiau tot in calea lor si din care atarna o mana pe care trona ghiulul impreuna cu bratara din aur masiv si din care se auzea muzica data la maxim. Ma gandesc ca singura scuza a soferului ar fi fost ca nu auzea prea bine atat muzica din interior, cat si cea care venea din toate barurile si cluburile aflate in apropierea sa.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe