Social • 26 Iunie 2007 • 01:34
Ani la rand, melomanii bucuresteni au aplaudat recitalurile si concertele - acestea, din pacate putine la numar, din motive greu de inteles - sustinute de violoncelista Ioana Ostafi.
Au ramas de neuitat, spre exemplu, integrala sonatelor de Beethoven interpretate la Ateneu, serile estivale de mare frumusete derulate in rotonda aceluiasi lacas secular, apoi transcriptiile pe care le-a realizat dupa celebre partituri compuse pentru vioara, fiind singura noastra solista care s-a incumetat la un asemenea demers obisnuit in lume, dar inedit pentru publicul roman, care a apreciat de fiecare data performanta sa tehnica si investirea temperamentala si afectiva, trairea ardenta, permanenta sa neliniste creatoare, mereu in cautarea noului, a perfectiunii. Si totusi, prea putini muzicieni s-au aratat interesati sa o asculte cantand Capricii de Paganini sau Anotimpurile de Vivaldi, lipsa unei curiozitati a specialistului sau, poate, conservatorismul explicand probabil indiferenta cu care au fost tratate asemenea "indrazneli" apreciate insa unanim de un public constant.

Stabilita de cativa ani in Germania, Ioana Ostafi-Meier a revenit acum pe scena salii Radio, pentru a oferi un nou recital deosebit de interesant, in compania pianistei (de asemenea plecata din Romania) Stefana Chitta-Stegemann, alaturand lucrari de factura extrem de diversa, compuse pentru violoncel - Corona de Violeta Dinescu, Sonata nr. 6 de Boccherini si Sonata nr. 3 op. 69 de Beethoven - si opusuri a caror transcriptie pentru violoncel ii apartin - Melodii lautaresti de Sarasate si, pentru prima oara, secvente din ciclul de lieduri Winterreise de Schubert -, oferind in final o piesa prea putin cunoscuta la noi, dar de mare efect - Capricii moldave si valahe de Romberg.

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.