Social • 4 Aprilie 2007 •
Sunt celebri. La fiecare spectacol tinut de ei, biletele se vand cu saptamani si luni inainte, iar criticii saluta invariabil, de fiecare data, finetea decorului de lumina, profunzimea lucrului coregrafic si impecabila pregatire a dansatorilor. Sunt unul dintre ultimele bastioane ale dansului modern, cu generozitate subventionat de stat, din Europa.
Nederlands Dans Theater (NDT) I e compania "stelelor" in plina stralucire; NDT II sunt "juniorii" in ascensiune; NDT III sunt veteranii la 40 de ani, altadata "pensionabili" in lumea baletului. Au venit la Bucuresti cu trei spectacole - "Aripi de ceara" (Jiri Kylian, 1997), "Vorbeste" (Paul Lightfoot si Sol Leon, 1999) si "Smoala si pene" (Jiri Kylian, 2006), pe teme (mai mult sau mai putin) clasice, pe muzica (mai mult sau mai putin) clasica Bach.

In spatele coregrafiei din "Aripi de ceara" pulseaza reminiscente ale mitului lui Icar, intr-o combinatie muzicala aparent indrazneata: Phillip Glass si John Cage, Bach si Heinrich von Biber si un decor "metafizic": un copac rasturnat, cu ramurile in jos, si un spot de lumina in miscare circulara in mijlocul scenei, in timp ce "Vorbeste" e un "experiment chimic" de foc (lumina) si apa. Fumul care ia forma dansatorului care poarta in spate o "masina" de fum si ploaia care inunda scena, intr-o combinatie de efecte de lumina, sunt atat de puternice teatral, incat miscarile interpretilor (de un dramatism extrovert, angoasante, coregrafic incredibil de complicate) ajung sa para secundare acestor "artificii".

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.