Teatrul Masca din inima cartierului Militari (Bulevardul Uverturii 70-72) nu a nimerit intimplator printre blocuri, ci si-a ales un spatiu pentru sediu in dorinta directorului sau de a readuce publicul popular spre miracolul scenei, de a-i educa pentru teatru pe tinerii care nu stiu unde e centrul in Bucuresti. Intra in aceasta dorinta probabil si unele calcule personale de cariera, dar nu vad nimic criminal in asta. Obsesia lui Mihai Malaimare (de-a lungul ultimilor ani pe rind sau simultan, actor, regizor, profesor, deputat) poate fi considerata o solutie personala pentru practicarea unui fel de teatru greu de introdus pe o scena traditionala si respins cu superior orgoliu de firma (firmele) teatrului alternativ.

Clovni afemeiati

In sala sint prezentate spectacole gindite pentru o receptare directa, nesofisticata, un tip de divertisment odihnitor, fara vulgaritate si grosolanie, e stimulata bucuria de a fi impreuna pe gradene, privind cu placere inspre spatiul de joc unde se agita inteligibil oameni care o fac pe caraghiosii. Ei cinta, se inghiontesc fara rautate, se cearta doar pentru a avea de ce sa se impace. Spectacolul "Cafeneaua" (scenariul si regia: Mihai Malaimare, scenografia: Sanda Mitache, muzica, placuta, neagresiva: Paul Urmuzescu, coregrafia: Ion Tugearu) vrea si izbuteste aproape pe tot parcursul sa produca placere: placerea de a fi intr-un mediu prietenos, fara staif, fara fasoanele provocatoare de complexe de inferioritate.

Conventia teatrala e simpla: pentru cunoscatori ea se refera la personajele commediei dell’arte, inocentii culturali vad pur si simplu niste clovni care beau cafea, se uita dupa femei si, conform unei ierarhii interiorizate, contesta sau cedeaza intiietatea in cursa pentru bucuriile simple ale vietii.