Urmasii lui Nica s-au mutat la oras

Vremurile cand „flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile“ s-au dus demult.
Civilizatia orasului venita peste apa Ozanei ,,cea frumos curgatoare“ a schimbat radical climatul calm, taranesc al Humulestiului de altadata. Copiii satului stiu cu totii cine a fost Ion Creanga, insa nu mai stiu sa se joace si nici sa traiasca starea de gratie a unei copilarii fara griji. Au, in schimb, role, biciclete, scutere, calculatoare si discoteci.

Humulestiul de altadata

„Stau cateodata si mi-aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre pe cand incepusem si eu, dragalita Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulesti, din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se tin tot de una: Vatra satului, Delenii si Bejenii.

S-apoi Humulestii, si pe vremea aceea, nu erau numai asa, un sat de oameni fara capataiu, ci sat vechiu razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica“.

Asa incepe Ion Creanga evocarea „Amintirilor din copilarie“. Totul pare idilic, imbracat intr-o haina croita de cand lumea pe configuratia socio-administrativa a satului, poleita cu tihna copilariei fara mari probleme. Grijile erau preluate de parinti si bunici lasand loc celor mici sa-si petreaca bucurosi cea mai fericita perioada a vietii: copilaria.

Si, la randu-le, tancii profitau din plin, ba incurcand canepa Mariucai, ca Nica, ba uitandu-i Dumnezeu la scaldat, ba fugind de la scoala cand simteau ca se ingroasa gluma cu ascultatul, ba mergand cu uratul cand nici nu cadea bine inserarea. Caci, vorba lui Creanga: „Daca-i copil, sa se joace, daca-i cal, sa traga; daca-i popa, sa citeasca…“

---

Despre autor: