De ce referendum pentru libera circulatie a romanilor si bulgarilor in Elvetia?

Primul acord intre Elvetia si Uniunea Europeana cu privire la libera circulatie, care facea parte dintr-un pachet de acorduri ce priveau si alte domenii, a fost incheiat pentru o perioada initiala de sapte ani, care expira anul acesta. Aceasta precautie - care permite revenirea asupra deciziei, insa cu pretul abrogarii tuturor celorlalte acorduri cu UE, in virtutea "clauzei ghilotina" - era destinata sa faciliteze acceptarea de catre populatie a primului pachet de acorduri bilaterale. Acesta a fost aprobat in mai 2000, dupa ce 67% dintre alegatori s-au pronuntat in favoarea lui. Pus in aplicare din 2002, nimeni nu se gandea atunci ca momentul reinnoirii acordurilor va coincide cu extinderea acelorasi acorduri la Romania si Bulgaria, devenite membre in 2007.

Acordul pentru libera circulatie a persoanelor este singurul din primul pachet bilateral care nu a fost extins automat la noile state membre UE. Extinderea Uniunii la opt state din Europa de Est, Cipru si Malta, a necesitat o noua negociere intre Elvetia si aceste state si elaborarea unui nou acord. Documentul a facut obiectul unui referendum odata cu cel lansat impotriva Acordului Schengen/Dublin, parte din al doilea pachet de acorduri bilaterale. Anul 2005 a fost marcat, deci, de doua scrutine referitoare la relatiile dintre Elvetia si Europa, ambele castigate de tabara guvernamentala.
Aderarea la UE a Bulgariei si Romaniei a necesitat negocierea si inchiderea unui nou acord cu cele doua state, acord supus Parlamentului in aceasta primavara. Intamplator, extinderea liberei circulatii la Romania si Bulgaria a coincis cu termenul fixat pentru confirmarea acordului de baza, care expira in mai 2009, la sapte ani de la intrarea sa in vigoare.

Intre timp, liderul formatiunii de dreapta populiste UDC a fost inlaturat din Consiliul Federal (Executiv), ceea ce a sporit combativitatea formatiunii.

Dezbaterile din Consiliul Statelor (Legislativ) au facut obiectul unei intense controverse cu privire la oportunitatea de a organiza in acelasi timp referendumurile pe ambele teme. Din motive de fond, dar si tactice, Legislativul a decis in cele din urma organizarea unui singur referendum cu doua intrebari contopite: "Acceptati decizia federala din 13 iunie 2008 referitoare la aprobarea prelungirii acordului dintre Elvetia si Comunitatea Europeana si statele ei membre in legatura cu libera circulatie a persoanelor, precum si aprobarea si punerea in aplicare a protocolului vizand extinderea acordului asupra liberei circulatii la Bulgaria si Romania?"

Pe de alta parte, este adevarat ca, pentru ca UE nu poate admite o diferenta de tratament intre statele membre, respingerea liberei circulatiei pentru romani si bulgari ar insemna implicit respingerea acordurilor de libera circulatie cu celelalte state membre si, probabil, masuri de retorsiune din partea Bruxelles-ului.

La fel de adevarat este ca aceasta situatie complica sarcina opozantilor. Nedorind o confruntare cu mediile economice, care s-au implicat masiv pentru aprobarea acordului, deoarece libera circulatie este vitala pentru economie, UDC s-a multumit sa atace doar Romania si Bulgaria, speculand lipsa de reactie a UE si sperand sa exploateze teama de romi a opiniei publice.

Incapatanarea Legislativului de a organiza un singur referendum pentru ambele probleme a redus din marja de manevra a UDC. Partidul, care se pregatea pentru o campanie zgomotoase impotriva romanilor si bulgarilor, a renuntat nu fara greutate, urmand decizia lui Christoph Blocher, care a decis sa nu se implice in convocarea unui referendum. Insa intai tinerii, apoi alti membri ai partidului, au contestat deschis pozitia conducerii partidului, alaturandu-li-se democratilor pentru a strange semnaturile necesare convocarii referendumului, anuntat in 2 octombrie 2008.