Cum suntem priviti in strainatate? Romanca, vesnica menajera

A calatorit mult, a studiat peste hotare, s-a implicat in numeroase activitati internationale si nicaieri in lume nu i-a fost rusine sa spuna ca e romanca. Pana a ajuns in Spania, surprinzator - preferata emigrantilor de la nord de Dunare. Acolo, Dorina Surugiu, in prezent Senior Program Manager la Central European Business School din Bucuresti, spune ca a preferat sa vorbeasca engleza pentru a-si masca originile mioritice.

Antena3.ro: Ati luat contact cu mediul academic international in repetate randuri. Care este motivul pentru care ati plecat?

Dorina Surugiu: A fost un fel de vis pe care l-am avut mereu. Provin dintr-o familie de oameni muncitori, cu venituri medii, pentru care invatatura era cel mai mare dar pe care parintii puteau sa mi-l faca. Am invatat, am facut o facultate si am plecat afara, pentru ca facultate facea toata lumea. Acum e moda sa ai cate doua-trei. La momentul acela, studiile facute afara erau un pas. Scoala generala am facut-o la cel mai important liceu din judet si printre primele zece colegii din tara, la o clasa de limbi straine. Am plecat din start cu un avantaj. De-a lungul timpului, am dezvoltat o pasiune pentru limbile straine, ajungand sa fiu autodidact in trei dintre ele.

Prima data, am plecat din tara in 2003, la Strasbourg, cu o bursa finantata de Consiliul Europei, care se adresa tarilor din fosta Iugoslavie si Europa centrala. Acela a fost primul meu contact cu strainatatea. Cam tarziu, mi-am dat seama atunci. Ceilalti colegi ai mei erau mult mai tineri si aveau o expunere internationala mult mai mare decat mine. Oameni veniti din Kosovo sau din alte zone despre care eu auzisem doar la scoala facusera destul de multe pentru varsta lor. Am prins microbul si am stiut ca, pentru a construi ceva si pentru a iesi din mediocritate, va trebui sa merg afara. Si asa a inceput periplul. Am fost la multe workshopuri, multe conferinte. Nu am muncit si stiam ca, pentru a completa acel CV, va trebui sa am alte activitati.