In pat cu dusmanul Adrian Paunescu

„La inceputuri el imi paruse un gladiator in arena. (…) Ardoarea de a se afirma ca poet, ca lider, ca cel mai-ul generatiei. In intimitate neglijent, cu ticuri marunte de proasta crestere. In lume manierat, se controleaza, se abtine“. Ultimul numar din „Romania literara“ include cateva pagini polemice din jurnalul Constantei Buzea, scrise in 1969.

Imaginea intimitatii conjugale nu este deloc flatanta pentru Adrian Paunescu: isi insala sotia, pe care prefera insa s-o supuna „din nevoia tulbure de a avea o victima la indemana“, e nemultumit de faptul ca ar trebui sa-i plateasca o suma nu prea mare soacrei sale pentru a-si abandona slujba si a se dedica cresterii nepotilor.

„Pentru doar 700 de lei, generosul din primii nostri ani impreuna face crize de furie si dispret fata de ai mei, care sunt aceiasi oameni modesti si de treaba dintotdeauna, aceiasi parinti al caror ajutor el nu li-l recunoaste”, scria poeta, subliniind „Mi-e rusine cand trebuie sa-l apar, pentru grosolanii, cand vine vorba de bani”. Poetul avea si porniri suicidale, potrivit sotiei. „Tot atunci mi-a dat sa citesc un fel de scrisoare-testament, catre bunica lui, catre mine si catre Ioana. Am inteles prin ce trece si cat de motivat i se parea ca este in intentia de a se sinucide”, scria Constanta Buzea pe 6 decembrie 1969. Despre geneza familiala a „Fantanii somnambule”, poeta nota, in aceeasi zi: „A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea. (...) Scria si ma chema sa-mi citeasca. Figurez ca personaj secundar, ca un duhovnic surdomut. Nici prin gand nu-i trecea ca ma mutileaza si ma castreaza si ma imbolnaveste de stupoare”.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe