Necesitatea inarmarii artileriei romane (I)

In stransa legatura cu invatamintele ultimelor razboaie, se cauta a se avea in vedere inzestrarea urgenta a artileriei romane, in stransa legatura cu diferitele feluri de artilerie si mai cu seama intre cea usoara si cea de camp; precum si un numar egal de guri de foc cu tragere curba, fata de cele cu tragere intinsa. Tragerea curba, care da unui material de artilerie mai multa capacitate ofensiva a fost in decursul razboiului si dupa razboi, mereu sporita, atat prin cresterea numarului gurilor de foc, numite obuziere, sau tunuri scurte, cat si prin introducerea a doua si chiar trei incarcaturi la tunurile de camp cu tragere intinsa.
In ceeace priveste intrebuintarea artileriei, cine a avut ocazia sa vada deaproape cum se pregateste si se conduce o manevra de foc de artilerie la mari unitati, cu toate felurile de guri de foc, la care iau parte si instrumentele si aparatele speciale intrebuintate, isi da imediat seama ca artileria a fost si ramane o arma eminamente stiintifica.
Inarmarea artileriei noastre nu poate sa nu tina seama de toate aceste invataminte, deoarece este sigur ca o artilerie nu-si va putea indeplini cum se cuvine misiunile ce-i revin pe un camp de batalie, daca armamentele sale nu vor fi la inaltimea cerintelor tacticei moderne. Apoi, daca nu va dispune de o buna proportie de artilerie grea de camp fata de cea usoara, daca nu vor fi prevazute cu toate mijloacele de legatura telefonice si radio-telefonice cu intreaga aparatura portativa de mana, nu se va putea apara contra atacurilor aeriene si a carelor de asalt.
ZIUA, 13 octombrie 1939

---

Despre autor: