24 Iulie 2007
"Felul sau propriu de a merge pana la capatul gandului facea sa fie inteles de toti, si asta cu atat mai mult cu cat nu incearca intr-atat sa schiteze un portret al sau, cat sa exprime, asa cum au facut clasicii, un adevar valabil pentru toti, iar nu
"Felul sau propriu de a merge pana la capatul gandului facea sa fie inteles de toti, si asta cu atat mai mult cu cat nu incearca intr-atat sa schiteze un portret al sau, cat sa exprime, asa cum au facut clasicii, un adevar valabil pentru toti, iar nu propriul adevar. Poate ca tocmai acest dublu aspect - absolut in materie de expresie si absolutul in materie de conceptie - a facut ca, in pofida lui, sa fie considerat un profet, iar cartile sa-i fie cercetate precum Biblia", scrie Jean Grenier despre opera lui Albert Camus.
Teatrul reprezinta, fara indoiala, o cale de acces dintre cele mai atragatoare catre temele majore ale creatiei lui Camus. Dezbaterea problemelor de constiinta se desfasoara in fata cititorului fascinat cu aceeasi rigoare ca si in proza. Piesele sale de teatru nu sunt simple exercitii de virtuozitate, ci constructii dramatice viguroase, pline de vitalitate. Pana in prezent, Rao a publicat patru volume dedicate dramaturgiei lui Camus, pentru cel din urma (2004 - "Teatru", treduceri: Catinca Ralea, Eugen B. Marian, Laurentiu Fulga, V.C. Bercescu, Colectia "Biblioteca RAO") fiind preluate toate piesele autorului, cu exceptia celor rezultate din traduceri si adaptari: "Caligula" (1938), "Neintelegerea" (1944), "Starea de asediu" (1948), "Cei drepti" (1950) si "Rascoala in Asturii" (1962). (L.D.)

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.