Cultura pe butuci. Pe Titanic

Pe Calea Victoriei 121 e sediul Grupului pentru Dialog Social (GDS), al Teatrului LUNI de la Green Hours si al primei librarii Humanitas. Pe strada George Enescu 2-4 (aproape colt cu Victoriei) e sediul Uniunii Teatrale din Romania (Uniter). Strada Franceza a fost timp de 50 de ani adresa Studioului Casandra al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Toate aceste cladiri au acum statut incert, depinzand, in esenta, de o anume decizie politica, la felurite niveluri si structuri.
Sediul GDS a fost atribuit, prin Legea Tinerilor, unei bizare (in sensul de suspecte cultural) Fundatii pentru Tineret, dar legea inca nu a fost definitiv aprobata de Parlament, iar o parte dintre parlamentari sustin pastrarea imobilului in proprietatea Ministerului Culturii si administrarea actualilor beneficiari. Sediul Uniter a fost retrocedat fostilor proprietari, dar primarul Videanu si-a manifestat intentia ca autoritatea locala sa cumpere cladirea, dand-o in folosinta Uniunii. Pentru asta, e nevoie de votul Consiliului Municipal, care nu reuseste sa ia o decizie de cam jumatate de an. Tot retrocedata - si necesitand reparatii capitale - e si Casandra, lucru stiut de mai bine de un an, ceea ce nu inseamna ca Ministerul Educatiei s-a grabit sau se grabeste sa se gandeasca ce se va alege cu spectacolele studentilor de la Teatru.
Dupa vorba unei foarte subtile comentatoare de politica externa, guvernarea in Romania se indeletniceste zilele (a se citi lunile) astea cu aranjatul meselor pe Titanic. Sondajele se prabusesc, problemele de rezolvat se aduna, aisbergul e in zare, sub forma alegerilor de anul viitor, iar ce-a mai ramas din mintea si imaginatia politicienilor nostri se consuma in diverse combinatii de initiative populiste ori de carotare cat mai reciproca, cum ar fi istoria cu interzicerea ordonantelor de guvern pe timpul vacantei parlamentare. Incapacitatea de a rezolva, de ceva vreme, problema concreta, punctuala a acestor sedii de institutii e doar un simptom vizibil al unei infectii generalizate in administrarea culturii (mai adaugati balbo-amanarile in descentralizarea culturala, eterna reforma in cinematografie, ajunsa la episodul "se amana numirea juriului pentru sesiunea de proiecte" etc.) care ameninta s-o puna pe butuci exact odata cu infuzia de fonduri europene.
Nu ma astept ca guvernantii nostri sa stie ca Teatrul LUNI de la Green Hours inseamna "Stop the Tempo" al Gianinei Carbunariu, "Kinky ZoOne" al lui Radu Afrim sau "The Sunshine Play" al lui Peca Stefan si Ana Margineanu, ca Uniter-ul inseamna, printre altele, Gala Premiilor cu acelasi nume, Festivalul National de Teatru si 1000 de membri apartinand tuturor profesiilor teatrale (ce reprezinta 1000 de oameni fata cu milioanele de pensionari de, mai mult sau mai putin, pacalit pe spezele altor milioane de salariati?), sau ca la Casandra au debut Andrei Serban si Marcel Iures. Ma astept, insa, ca macar prin efectul de acumulare sa devina oarecum constienti ca hardughia e pe cale sa se prabuseasca, inertia mersului inainte s-a cam epuizat, iar daca masuri de prevenire nu se iau acum, sus-pomenita hardughie, numita generic cultura contemporana, ne va cadea tuturor in cap. Ca mesele din sala de bal de pe Titanic.

---

Despre autor: