Dosarul Iran, vazut de la Teheran

„Politica in Iran nu este in mana unei singure persoane“, spune Mohammad Akhbari, profesor de geopolitica la Teheran. Cele mai recente declaratii agresive ale presedintelui Mahmoud Ahmadinejad au provocat fiori in lumea occidentala.

Discutiile la nivel diplomatic intre SUA si Iran, de luna trecuta, au fost vazute de comunitatea internationala drept un posibil inceput al unei detensionari in dosarul nuclear. Sperante desarte, pentru ca orice referire la ambitiile nucleare ale Iranului a fost lasata deoparte. Primele contacte diplomatice de dupa “criza ostaticilor” din Teheran, din 1979, au aparut in contextul in care situatia din Irak devine incontrolabila.

Fiecare dintre cele doua parti isi continua rolurile: Iranul transmite ca isi va continua programul de imbogatire a uraniului. In plus, presedintele Ahmadinejad a lansat un nou mesaj agresiv, potrivit caruia lumea va asista in curand la distrugerea Israelului.

Americanii afirma ca nu vor accepta ca Iranul sa devina o putere nucleara, in acest scop lu and in calcul orice optiune, inclusiv cea militara. La ONU se pregateste o noua rezolutie de sanctionare a Iranului. Presa internationala transmite ca sanctiunile economice au afectat intr-un mod serios economia Iranului.

Mohammad Akhbari si Mohammad Reza Hafeznia, experti in geopolitica ai Universitatii Tarbiat Modares din Teheran, au explicat pentru “Gardianul” felul in care comunitatea academica dintr-un stat teocratic vede disputele diplomatice din zona.

Care sunt efectele economice ale sanctiunilor impuse in martie de ONU?

Mohammad Akhbari: Rezolutiile deja adoptate de ONU nu sunt potrivite cu realitatea din zona si de aceea consecintele nu sunt conform asteptarilor. Sunt doar presiuni fara efect.

Pot avea efect economic in mica masura, dar in comparatie cu obiectivul nostru de obtinere a tehnologiei nucleare in scopuri pasnice, efectul este nul. Doua banci internationale care au avut relatii cu Iranul au fost sanctionate, dar cele doua banci nu aveau o relevanta mare. Rezolutiile adoptate nu pot avea un efect important asupra economiei Iranului.

De ce este Iranul atat de hotarat in a-si duce la capat programul nuclear?
Mohammad Akhbari: Iranul are o pozitie foarte speciala in Orientul Mijlociu si noi vrem sa profitam de potentialul existent pentru a ne dezvolta. Conteaza si conditiile climatice - teritoriu uscat si semi-uscat. Iranul e nevoit sa profite de energia nucleara, numai pentru scopuri pasnice. Este cert ca, intr-o perioada foarte scurta, petrolul si gazele Iranului vor fi terminate si va fi nevoie de o sursa alternativa. Chiar inainte de Revolutia Islamica, s-a facut o investitie foarte mare in acest domeniu. Chiar inainte de Revolutie, americanii si germanii au semnat protocolul pentru dezvoltarea energiei nucleare. Dupa Revolutie, parerea lor s-a schimbat si nu au vrut sa continue constructia centrului din Bushehr. Noi am avut niste discutii cu cateva tari pentru constructia centrului din Bushehr, iar Rusia a acceptat.

Noi am vrut ca aceasta tehnologie sa fie localizata printre alte tehnologii, in care Iranul s-a dezvoltat foarte mult: micro-tehnologie, medicina sau genetica. Avem o tehnologie de clonare a oilor, care nu exista decat in opt state din lume. Iranul este o tara importanta din punct de vedere stiintific si are potentialul de a dezvolta noi tehnologii.

Cum convinge Iranul comunitatea internationala ca programul nuclear are scopuri pasnice, avand in vedere discursul presedintelui Ahmadinejad?

Mohammad Akhbari: Procedura dezvoltarii stiintifice este permanenta, nu are legatura cu discursul unui presedinte, care la patru ani se schimba.

---

Despre autor: