Oligarhie si dictatura

Sa admitem ca ar fi asa. intrebarea care se impune este: "O victorie impotriva cui?" Votul masiv al Parlamentului reunind intr-o coalitie trans-partizana aproape fara precedent toate orientarile politice nu este un vot impotriva natiunii chiar daca printre parlamentari se gasesc si membri sau clienti ai grupurilor oligarhice care sfideaza prin bunastarea lor dubioasa bunul simt si demnitatea oamenilor de rand napaditi de nevoi. Batalia a fost dusa si victoria (atata cata a fost) a fost repurtata impotriva dictaturii - in forma autoritar-populismului ori a neo-cezarismului basescian.
Sunt un adversar la fel de inflexibil al oligarhiei ca si al dictaturii. Oligarhii romani produsi de tranzitie sunt odiosi, intrucat ei constituie forma cea mai respingatoare si mai inacceptabila a capitalismului; aceea care, intr-o societate profund polarizata prin egoismul arogant al celor tot mai avuti, ii umileste si impinge spre disperare pe cei tot mai saraci, alimentandu-le dorinta de dreptate sociala chiar si cu pretul sacrificarii libertatilor individuale.
Oligarhia trebuie, deci, combatuta. Nu insa prin amputarea libertatii. Hitler, Mussolini si Stalin au fost impotriva oligarhilor, a mafiei. Le-au si neutralizat in mare masura.In lupta cu acestea, putini au fost mai eficienti. Nimeni nu poate regreta, insa, disparitia regimurilor nazist, fascist sau stalinist, chiar daca democratiile sau semi-democratiile care le-au succedat au ingaduit resuscitarea oligarhiei. Pe aceeasi linie de gandire nimeni nu are de ce sa regrete suspendarea lui Traian Basescu al carui regim, sub masca razboiului anti-oligarhic, a substituit ori a incercat sa substituie, pe spinarea aceluiasi popor, puterea marilor oligarhi cu aceea a lichelelor de camarila (de la cuplul Udrea/Cocos la cuplul Liiceanu/Patapievici).
Daca suspendarea lui Traian Basescu este lucrarea unei "monstroase coalitii" - asa cum sustin unii - aceasta nu este coalitia dintre PNL si PSD, ci coalitia dintre fortele oligarhice si cele democratice adunate - desigur, vremelnic - de idealul combaterii dictaturii. Asemenea celeilalte "monstroase coalitii" - cea dintre conservatori si liberali care a pus capat neocezarismului lui Al. I. Cuza - si aceasta incearca (si poate va reusi) sa salveze Romania moderna.
Prima si cea mai perfida amenintare pentru o Romanie relativ de curand iesita din totalitarismul bolsevic este autoritarismul populist. Acesta este poarta pe care poporul insusi, sedus de false omagii si de inselatoarea promisiune a unei ordini brutale care se crede ca ii poate compensa suferintele, lasa sa intre in cetate dictatura. Cine sunt, insa, oligarhii? Sunt elite care concentreaza puterea spre a domina o guvernare sustrasa controlului popular. Din aceasta cauza, ca forma de guvernare oligarhia este netransparenta si adesea afectata de coruptie. Totusi, la urma urmei, prin inmultirea marilor oligarhi si prin echilibrul social rezultat din contrapunerea lor reciproca se poate ajunge la democratie si stat de drept. O dictatura, insa, nu poate evolua niciodata pe cale naturala spre democratie, iar din reunirea micilor oligarhi care formeaza camarila Cezarului nu se ajunge decat la o mare nemernicie.

---

Despre autor: