Despre egoismul sacrificiului

Doar alianta indefectibila dintre el si popor poate salva tara de sinistra plaga a Parlamentului, pe care acelasi popor - pare-se intr-un moment de ratacire masochista - l-a investit pentru a-l reprezenta. Discursul de auto-definire in postura cavalerului alb luptandu-se cu masa vascoasa a balaurilor inversunati ar putea fi ridicol sau tragic. Observatorul atent descifreaza insa in constructia lui accente nelinistitoare. Pentru ca, daca argumentele nu s-au schimbat intre 1989 si 2007, e din ce in ce mai limpede ca nici motivatiile nu sunt radical diferite. Atunci cand Dl Basescu sugereaza ca numai el poate apara natiunea impotriva acelora pe care natiunea i-a ales, ne aflam in fata unei negari a principiului fundamental al democratiei. Si atunci cand tenorii societatii civile isi imping admiratorii sa urle "Jos Parlamentul!", intrezarim premisele inconstiente ale posibilei lovituri de stat.
Astfel stand lucrurile, e destul de usor sa ne inchipuim calculul simplu care l-a facut pe Dl Basescu sa renunte la demisia "in cinci minute" - sau, cu alte cuvinte, sa treaca de la teribilism la luciditate. Pe de o parte, in timpul celor trei luni de asteptare a alegerii anticipate, el risca sa fie parasit de unii dintre apropiatii sai, despre care stie probabil ca, in fata incertitudinii, s-ar fi dovedit mai mult interesati decat fideli. Pe de alta parte, el a inteles ca un eventual candidat comun al Guvernului si al opozitiei ar fi castigat sigur, indepartandu-l definitiv de viata publica si de avantajele aferente, printre care acela al imunitatii nu e in nici un caz de lepadat. Sansele pe care si le ofera Dl Basescu revenind la solutia referendumului sunt multiple. In primul rand, el se instaleaza in rolul confortabil al victimei (care, in mod evident, ii serveste sistematic drept principal argument politic). In al doilea rand, scutit de confruntarea electorala, fara un adversar care sa-i poata da replici coerente, el va ocupa de unul singur spatiul mediatic si-si va organiza publicitatea dupa bunul sau plac. In al treilea rand, nu va avea de asteptat decat o luna, ceea ce nu e prea mult nici pentru el, nici pentru prietenii lui. In al patrulea rand, toate estimarile ii arata ca rezultatul referendumului i-ar fi favorabil. Si, aparent, "presedintele jucator" prefera certitudinile de acest fel.
Ramane o intrebare destul de neplacuta. Dl Basescu stie ca, daca este confirmat in functie, nu va putea nici sa dizolve Parlamentul, nici sa demita Guvernul. Dusmania de pana acum se va transforma intr-o nevoie otravita de razbunare. Presedintele Traian Basescu bis va fi izolat la Cotroceni, de unde va transmite mesaje agresiv-nostalgice despre toate cate ar fi putut sa faca pentru popor daca ar fi avut controlul complet al intregii vieti politice. In afara de posibilitatea instaurarii unei dictaturi - care nu trebuie, sub nici un pretext, pierduta din vedere -, singura lui perspectiva pentru urmatorii doi ani si jumatate e aceea de a organiza intrigi de culise si blocaje institutionale. Nimic din toate acestea nu va fi bun pentru Romania.
De ce, atunci, se agata Dl Basescu cu o asemenea indarjire de functia prezidentiala? Pretul "sacrificiului" sau pentru "binele public" ar putea sa fie exorbitant. Si toata tara ar fi condamnata sa-l plateasca.

---

Despre autor: