O uzina... administrativa?

Parca, dintre toate elementele restructurarii guvernamentale, cel care priveste noul "Minister al Economiei si Finantelor" este cel mai spectaculos. Daca va fi vorba numai de comasarea celor doua ministere, in formula existenta, megastructura rezultata
va fi una evident nefunctionala, ingrijorarea ministrului Vosganian fiind mai mult decat justificata. Cu mai bine de 50.000 de angajati si gestionand o multitudine de probleme de mare complexitate si impact, unele intr-o evidenta abordare contradictorie, o asemenea constructie ar intra in colaps institutional in mai putin de doua-trei luni de functionare, zdrobita sub propria greutate.
Exista insa o sansa, dar profund dependenta de vointa, calitatea si claritatea abordarii.
Cititorii isi mai amintesc probabil ca, in urma cu ceva vreme, exact din acest loc si nu numai, emiteam o opinie critica si o sugestie la adresa structurii si functionarii Ministerului Economiei si Comertului. Spuneam atunci, si reiau, ca acest minister ar trebui sa aiba ca unica atributie elaborarea si gestionarea implementarii strategiilor economice si politicilor mezoeconomice.
Capitalul privat al statului ar trebui gestionat de o entitate separata, pe principiile economiei de piata, de profesionisti neangajati politic. Chiar si aceasta entitate ar trebui sa se limiteze la rolul pe care il atribuie legea proprietarilor de capital, in acest caz - partial sau total - statul roman, iar administrarea acestuia sa devina independenta si sa functioneze strict dupa criterii de eficienta economica. Rezultatul, simplu de estimat, al unui asemenea demers ar fi, desigur, reducerea considerabila a unei potentiale resurse a coruptiei, depolitizarea functiilor administrative din economie, eliminarea concurentei neloiale a statului fata de sectorul privat si a distorsiunilor economice conexe, disparitia factorilor de mentinere in viata a "gaurilor negre", privatizari profitabile si prin alte solutii decat vanzarea paguboasa, iar lista avantajelor ar putea continua.
Chiar si in planul dialogului social lucrurile ar putea intra pe un fagas normal, organizatiile sindicale putand avea in fata un partener de abordare a relatiilor industriale, pe criterii economice reale, si nu unul "aservit electoral" cum se intampla in prezent.
Am putea spera ca o asemenea logica moderna si constructiva a stat la baza recentei decizii a premierului si, daca asa stau lucrurile, acesta ar putea fi calificat drept un moment istoric, poate cel mai important, al evolutiei politico-economice romanesti, postdecembriste.
Insotita de masuri de flexibilizare institutionala a noii structuri, implicit de reducere a poverii bugetare, de cresterea evidenta a sanselor de coerenta a politicilor fiscale, de folosire efectiva a acestora ca parghii de stimulare a dezvoltarii economice, masura in ansamblul ei ar putea fi o aproape nemaisperata "mutare" ce ar putea declansa un real si spectaculos salt economic.
Eliberat de povara administrarii directe, oricum neperformante, a activelor statului, Ministerul Economiei si Finantelor s-ar putea acum dedica menirii sale firesti: elaborarea si implementarea, impreuna cu partenerii sociali, a unei strategii unitare de dezvoltare economica, durabila, a Romaniei, pe termen lung, convergenta directiilor principale de actiune ale Uniunii Europene, ce ar face din mediul de afaceri romanesc unul cu adevarat sanatos, stabil si, in consecinta, mai atractiv.
Daca va fi asa, vom asista la un adevarat spectacol al dezvoltarii, iar cunoscutul spot publicitar cu milioanele de romani dornici de repatriere ar putea inceta, destul de curand, sa mai fie o utopie. Dar daca s-a gandit doar o masura cosmetica, o monstruoasa "uzina administrativa", un minister cat doua si asa supraponderale, o incalecare de interese si ite oculte, aceasta va fi cu siguranta marea carte perdanta a noii formule guvernamentale ce va duce in haos total brambureala actuala.

---

Despre autor: