Marchizul de Rahova si seniorii din Kiseleff

Inscaunarea lui Vanghelie ca sef al PSD Bucuresti este inca un episod glorios in istoria celei mai jalnice filiale a partidului. Evenimentul era previzibil; dupa plecarea lui DIP la PC si demisia lui Oprescu, doar Vanghelie a mai ramas disponibil, asa ca alegerea sa este considerata normala.
Doar la un anumit nivel, caci daca luam putina distanta de istoria filialei si vedem cine este chemat sa conduca social-democratia bucuresteana, ni se zbarleste parul in cap. In ce hal poate sa ajunga o organizatie de partid daca isi leaga viitorul de unul ca Vanghelie? Si in filialele comunale de partid sunt alesi in frunte de obicei un profesor sau doctor de prin comuna. Nu pentru ca ar fi vreun geniu politic, dar macar sa articuleze ca lumea subiectele de pe ordinea de zi a sedintei tinute la crasma.
Stupefiant nu este personajul Vanghelie, ci partidul care a permis ascensiunea acestui om. Mai ales ca, pentru multi, doar primarul de la 5 poate sa se bata cu Alianta in fieful acesteia din Bucuresti. Cateodata, PSD lasa impresia ca nu este condus de oameni zdraveni la cap. Altfel nu se poate explica cum Vanghelie a fost singurul candidat din istoria campaniilor electorale de pe la noi care a luat lectii de alfabetizare pentru a seduce electoratul.
Poate mai tineti minte episodul grotesc in care tutorele Oprescu il lauda pe Marean pentru progresele facute de acesta pe drumul gandirii logice si al alfabetizarii. Liderii PSD trebuie sa fi fost scrantiti tare la cap sa puna ditamai senatorul sa-l invete pe candidatul pentru primaria unei capitale europene sublima si obscura arta a acordului intre subiect si predicat.
Mass-media s-a concentrat prea mult pe stupidioteniile debitate de Vanghelie. In fond, acesta este doar un om simplu, care nu are carte, dar si-a facut si el un rost (pe ce cai, e alta poveste). Vanghelie este un ins normal, lucru care nu se poate spune despre cei care i-au facilitat sau tolerat ascensiunea. In cel mai bun caz, acestia sunt lipsiti de simt politic daca, pentru voturile Rahovei si Ferentarilor, promoveaza un om care le poate face imaginea praf.
La fel de trist este faptul ca primarul de la 5 a fost folosit ca piesa grea in incaierarile din partid. Prima data, cand Iliescu isi pregatea reintoarcerea in fruntea PSD, Vanghelie a indeplinit rolul de acuzator al lui Geoana, socotit culpabil pentru esecul de la localele din 2004, episod care aducea izbitor cu sedintele PCR la care vreun analfabet ajuns in functii de conducere infiera cu manie proletara pe deviationistii mic-burghezi.
Si-a luat rolul in serios, astfel incat la Congresul PSD din 2005 era cat pe ce sa-l bata pe Ponta, amenintat si cu sosirea la domiciliu a baietilor de cartier din Rahova.
Cum Geoana nu e ranchiunos, s-a impacat cu Vanghelie cand a avut nevoie de cineva care sa-l faca albie de porci pe Nastase, pe cale sa fie mazilit din functiile detinute. Oricate pacate ar fi avut acesta, nu merita sa aiba parte de asa ceva tocmai de la unul ca Vanghelie.
Acesta a fost folosit din nou cand a fost nevoie de o contra zdravana pusa lui Sorin Oprescu, fostul magistru care i-a impartasit cate ceva din tainele infricosatoare ale gramaticii. Acum Geoana l-a rasplatit asigurandu-i inscaunarea, in pofida unor rezerve serioase la nivelul conducerii centrale, decisa in ultima clipa sa puna capat insanitatii de a carei declansare sunt tot ei culpabili.
Exemplul cel mai clar este Ion Iliescu, care a ajuns la concluzia ca Vanghelie ar trebui sa-si tina gura de acum inainte ca sa zagazuiasca numarul de ineptii pe minutul vorbit.
Cam tarziu. In primul rand, Iliescu este unul dintre cei vinovati de scaparea din lesa a unui om care nu trebuia sa depaseasca rangul de "sef de cuib" al unei organizatii de cartier alcatuite din pensionari plictisiti. Departe de a fi omul care poate castiga Bucurestii pentru PSD, Vanghelie este tocmai genul de om care a facut ca partidul sa piarda in fata unor candidati de "anvergura" lui Crin Halaicu sau Viorel Lis.
Pe de alta parte, Vanghelie este o persoana dupa chipul si asemanarea filialei PSD-Bucuresti. O grupare de eterni pierzatori zurbagii, care se simt nedreptatiti de raii de la centru care nu ii apreciaza suficient. Un fel de PNTCD in interiorul PSD, cu oameni care-si scot ochii pentru mize mici si cu o mentalitate in genul "singuri impotriva tuturor". Chiar si impotriva ratiunii.
In loc sa aiba un cuvant greu de spus in partid, pesedistii bucuresteni au facut posibila dominatia filialelor din Moldova si, ulterior, a grupului de la Cluj.

---

Despre autor: