Lecturi la tava - Principis moldaviae

Cantemir si naravurile noastre

Nu credeam sa ajung, la 30 de ani de la terminarea facultatii, sa-l recitesc pe principele Dimitrie Cantemir cu fervoarea cu care rataceam pe atunci prin Istoria ieroglifica luptam sa ma inteleptesc din Divanul si ameteam in ""sacrosancta stiinta"" a Metafizicii dumnealui!

Cum pregatesc o carte despre naravurile noastre in eternitate (cu un titlu ostentativ cioranian: Schimbarea la suflet a Romaniei), am deschis noua editie a Descrierii Moldovei, aparuta bilingv (Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, Descrierea starii de odinioara si de astazi a Moldovei) la Institutul Cultural Roman in traducerea lui Dan Slusanschi (o talmacire foarte fidela, fluenta si frumos parfumata in aromele vechimii), cu gandul de a-i gasi un motto. L-am gasit (v. alaturi, randurile scoase in vedeta).

Prin urmare, nu avem a ne supara de adevarurile incomode ale printului, ci, dimpotriva, cuvine-se a le medita, anestezia si extirpa... daca se poate.

Si anume: ""In moravurile moldovenilor (dar si ale romanilor in genere - n.n.), in afara de credinta ortodoxa si de ospitalitate, de abia mai gasim ceva ce-am putea lauda pe merit. Ingamfarea si trufia le sunt lor mama si sora. Le face mare placere sa intinda lungi chefuri de la al saselea ceas al zilei si pana la cel de-al treilea din noapte, ba uneori chiar si pana la ziua, si sa se infunde imbelsugat cu vin. Cumpatare de suflet nu cunosc nicicum: la noroc se umfla, la nenoroc isi pierd curajul. La prima vedere, nimic nu li se pare greu: daca apare insa cel mai mic neajuns, se tulbura si nu stiu ce hotarare sa mai ia. Nu numai ca nu-s iubitori de carte, ci, aproape toti, nici macar n-o pot suferi"".

Femeile, cele nobile, sunt ""cu mult mai prejos in frumusete decat cele din popor"". In schimb, ""poporencele-s mai chipese, dar dezmatate, si le afli cel mai adesea pline de moravuri de rusine. Unele, intre peretii lor de acasa, trag la vin din belsug..."". Pe de alta parte, ""moldovenii au din nascare trufia ori lenea de a socoti nevrednic orice fel de negustorie, in afara de vanzarea acelor roade pe care le capata de pe proprietatile lor. Tocmai aceasta socotesc eu ca este pricina pentru care rar se gaseste in Moldova vreun cetatean bogat, iar patria noastra, cu toate ca trimite mult mai multe catre straini decat primeste de la ei, sufera totusi neincetat din lipsa de bani. Caci negutatorii straini - turci, iudei, armeni si greci - din lancezeala oamenilor nostri au pus mana pe toate negoatele Moldovei"". Iata-l pe Cantemir prevestind, parca, suvoaiele xenofobe si altericide ale moldovenilor din veacurile 19-20, motivate in mare parte de monopolizarea alogena a comertului si finantelor.

Ce-i drept, avem si a ne indulci cu capitolul dedicat multelor functii de la curtea domneasca, unele de un pitoresc indicibil, precum camarasul de-nauntru (cel care tine vesmintele si giuvaierurile principelui si stapaneste peste camarasii iatacului cel mic), camarasul de dulceti (""se ingrijeste sa puna la masa Principelui dulceturi si fructe si are in paza vasele de portelan""), camarasul de rafturi (""are sub mana sa seile, fraiele impodobite cu argint si tot ce tine de grajdul domnesc""), camarasul de catastife si cel de lumini - seful lampilor, opaitelor, lumanarilor.

Peste tot dai de lucruri atractive, ca e vorba de geografie sau de domnie, de mazilire, inmormantari, alaiuri de nunta, organizarea vanatorilor, meselor sau impozitelor, de legislatie sau religie. Bine - iti spui - ca am avut si carturari, data fiind ""lipsa de grija a stramosilor, carora le sta mai mult la suflet sa implineasca stralucite fapte, decat sa le astearna in scris"".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe