Atac la prostata spectatorilor si la pudoarea microbistelor

Nu exista antrenor, jucator sau conducator din fotbalul autohton care sa nu multumeasca intr-un anumit moment suporterilor de pe stadioane. Cu toate acestea, conditiile oferite celor care apuca drumul arenelor sunt departe de o epoca civilizata. „Al doisprezecelea jucator“ are insa o problema, una mica in termeni populari, daca nu il mai ajuta prostata, ca sa ne referim doar la domni.

Cosmetizarile efectuate in ultimii ani la batranele stadioane autohtone s-au marginit la renovarea vestiarelor, montarea scaunelor de plastic si, unde s-a putut, construirea unei instalatii de nocturna. De fiecare data au fost scapate din vedere... toaletele, esentiale pentru confortul spectatorilor care isi petrec in medie cam trei, patru ore pe stadion la un meci. Privita de sus, chestiunea nu este chiar amuzanta dupa doua, trei beri sau dupa cateva sucuri. Inventivi, conducatorii autohtoni au taiat raul de la radacina, de fapt de la sursa, pentru ca pe stadioanele noastre “tasnitorile” nu sunt functionale, iar locurile de unde poti procura un suc sunt extrem de rare. Nici in Capitala lucrurile nu stau mai bine, chiar daca echipele bucurestene au tot jucat in cupele europene si arenele lor au fost inspectate de fel si fel de comisii de la UEFA. Conducatorii promit ca vor inchiria toalete ecologice, dar realitatea este cruda, pentru ca nu se prea tin de cuvant. Pe Giulesti, Dinamo sau „Lia Manoliu”, ca sa dam doar trei exemple de stadioane cu pretentii, spectatorii de la peluze nu au nici o sansa in lupta cu necesitatile fiziologice, dar nici cei de la “tribune” nu sunt mai fericiti. Biletele, in schimb, sunt destul de piperate, astfel ca in mod normal macar o parte din suma totala incasata ar fi trebuit „directionata” spre construirea de WC-uri sau macar spre inchirierea unora ecologice pe timpul meciurilor.

'In Romånia e jale mare cu instalatiile sanitare>>

---

Despre autor: