Ilustratiunea Romana - Batalionul femeilor goale

Primul lucru pe care il face cetateanul anglosaxon, german, bulgar, roman sau suedez cand descinde la Paris, in calatorie de afaceri sau in voiaj de placere, e sa-si retie pentru o seara un fotoliu bun la ""Folies Bergeres"", sa admire spectacolul cu zeci de femei nude, pene de strut si strasuri, scria R.
in Ilustratiunea Romana la 30 ianuarie 1935.

Spectacolul sau mai bine zis spectacolele (sunt peste 50 de teatre de revista), acestea sunt un punct din lista ""monumentelor"" de vizitat in Cetatea-Lumina.

Dar nimeni din cei cari admira din fotoliul capitonat cu catifea superbele trupuri goale si feeria decorurilor nu stie ce munca intensa se depune in spatele peretilor de mucava, pentru a satisface
ochiul burghezului care a cumparat biletul de intrare. Spectacolul acesta frivol se monteaza ca o adevarata uzina, cu scripete, cabluri si masinisti priceputi, cari lucreaza in viteza cele cateva ore de desfatare pentru domnul din fotoliu. La inceput totul pare parasit si mort. Scena, culisele, lojile, scarile si culoarele sunt ca un palat ravasit dupa trecerea barbarilor. Dar cum vin muncitorii ""placerilor pariziene"", fiecare se asaza la locul lui si intra€™o clipa totul se schimba ca prin farmec. Electricianul a intors manivela si din toate partile au tasnit luminile albe, rosii sau verzi ale reflectoarelor, transformand peretii de carton prost vopsiti intra€™o feerie de culori si desen. In acest timp, in cabine, figurantele se desbraca in graba si strasurile, margelariile si firul acopera pulpele tinere.

Culoarele, fotoliile, galeriile sa€™au umplut intre timp cu o lume eteroclita, dar bine dispusa. Seful de orchestra ridica mainile lui de paiata, inmanusate. Un tipat de trompeta, de viori innebunite, de instrumente cu nume barbare arunca in sala fanfara, care anunta inceputul marei feerii. In spatele decorului cu flori monstruoase, de pe scena unde un tanar in frac violet canta: ""Un trandafir e un cuvant de amor"", mecanicii aranjeaza decorul scenei urmatoare. Abia e pus la locul lui al doilea decor si orchestra da semnalul, cortina se ridica. Atunci cand mecanicii ies din scena intra femeile goale, cari cadenteaza cu glas tare masura si se arunca sub dusul luminos al proectoarelor. Casta nebunie! In fata acestor sani imbobociti, acestor solduri zvelte si a coapselor de Diana, nimeni nu se emotioneaza. Nici o privire nu insista. Un adevarat abis separa pe acesti lucratori dintre cari unii sunt imbracati si altii goi de orice gand erotic. Nici o impudoare: aceste femei trec sub nasul pompierului de serviciu, care nici nu le priveste. E ca intra€™un camp de nudisti, unde - prin miracol - fiecare femeie ar fi perfecta. Pe scena batalioane de ""girls"" pastreaza o disciplina severa si dansul lor ""rationalizat"" pare o imensa masinarie bine unsa. Dar cum paraseste scena, femeia apare sub dansatoare, ordinea se desface, ierarhiile se strica. Zeitele vorbesc, barfesc si palavragesc in lojile cu usile larg deschise.

Regisorii striga. Soneriile suna asurzitor. Pe scari se arunca un vartej de piele trandafirie acoperita cu mici petale de rosa. O noua vedeta a ""Folies Bergeres""-ului, poate cea mai tanara actrita care a intrat in loja de ""prima stea"" a teatrului, se lupta cu o emotie nebuna, inainte de intrarea in scena. In special ii e groaza sa coboare scarile de argint. Pana de curand, ea era doar o ""fata goala"". Nu a uitat inca acea vreme si poate o regreta. Ultimele sunete ale alamurilor din orchestra au atins, in sfarsit, marginile tacerei. Pentru asta-seara sa€™a sfarsit miracolul. Maine e matineu. De doua ori, masinistii, femeile goale, electricienii, muzicienii, coristii, actorii vor construi acest edificiu de vis.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe