Suporteri pe viata

Scornicestiul nu s-a integrat in Uniunea Europeana. Si, cu cat te chinuiesti mai mult sa scurtezi zarea pentru a vedea UE, cu atat realizezi ca nu reprezinta decat o adevarata fata morgana pentru localnici. Ceausescu a devenit o banalitate. Chiar in satul sau. In schimb, visul montarii unei europubele la colt de strada, apa curenta pe cartela si traiul intr-o camaruta la stadion sunt lucrurile pentru care merita sa traiesti.

Pe vremuri, Scornicestiul era un loc de vis. Locul in care
s-a nascut primul tovaras al tarii se transformase in tinta ideala pentru pelerinajul discipolilor. Industria a inflorit, iar nivelul de trai al oamenilor de aici era mult peste cel al cetatenilor patriei. Vremurile s-au schimbat. La fel si Scornicestiul. Oamenii sunt tristi, strazile pustii. Totul pare decupat dintr-un peisaj in care blazarea este la ea acasa.

EPOCA DE AUR. La inceputul anilor a€™80 a inceput constructia unui stadion. Intr-o localitate care, in prezent, numara circa 8.000 de suflete, Gheorghe Barbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceausescu, a vrut sa aiba echipa de fotbal. Zis si facut. A construit o arena de 20.000 de locuri. Una moderna, realizata dupa modelul stadioanelor Albion. La 7 octombrie 1987, stadionul trebuia inaugurat oficial intr-un meci international. Unul amical. Romania urma sa intalneasca Grecia. Pana la urma, jocul s-a disputat la Bucuresti, pe Ghencea. ""Aici trebuia sa se mute centrul national de juniori de la Mogosoaia"", ne explica mandru un om de-al locului. Pe la echipa de fotbal FC Olt, gloria de atunci a Scornicestiului, au trecut multe nume care au devenit celebre. Ii putem aminti pe Dorinel Munteanu, Stangaciu, Dan Petrescu si Piturca. Dupa 20 de ani, din constructia mareata a mai ramas doar un morman de beton. Spatiile, in care cu ani in urma reprezentantii de frunte ai partidului isi beau linistiti cafeaua si muscau cu pofta din friptura de la protocol, privind meciurile echipei FC Olt, au fost bombardate. Nu de artilerie, ci de mana celor care au furat totul. Fosta mandrie locala, singura arena care pe vremea comunismului beneficia de un sistem subteran de incalzire a gazonului, a devenit WC-ul favorit al cainilor maidanezi. Rahatii acestora completeaza un peisaj sumbru. Un peisaj de neconceput in urma cu doua decenii. Uneori, aici se mai joaca si fotbal. In campionatul judetean. Sau mai pasc oile localnicilor pe gazonul inca verde.

""VIITORUL"". Pentru ca sportivii sa aiba unde sa locuiasca in perioada cantonamentelor, in incinta stadionului au fost construite 30 de camere. Cu ani in urma, Tibi Mateescu, fost primar al urbei, a transformat aceste spatii in locuinte sociale. Unii sustin ca a salvat niste suflete de la mizeria strazii, altii spun ca cei bagati acolo erau muncitori adusi sa lucreze la o societate comerciala pe care o infiintase in stadion. In prezent, sunt ocupate circa 15 camere.

Printre cei care locuiesc aici este si un fost fotbalist, Martinescu, capitan al ""Oltului"" cu ani in urma. Conditiile de trai sunt extreme. O camera de 2 pe 2 m si un WC improvizat. Nici apa curenta nu mai exista de o perioada. Pompa s-a stricat si a fost dusa la reparat. Igrasia si-a pus semet amprenta pe toti peretii. Mirosul de jumari prajite iti taie respiratia. Alaturi, dintr-o camera in care o firma de confectii si-a amenajat atelierul, se aude Gabi Lunca. Aceasta canta ceva de jale.

""VIITORUL"". Pe usa principala a stadionului, mai sta scris numele arenei

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe