Dinozauri si rinoceri

Si-au mai frecat labutele multumiti si grasunii de prin birourile bancilor cu capital de stat, conspirand la punerea pe butuci a respectivelor institutii unde zacea, vezi Doamne, averea aceluiasi popor miluit. Unii au facut disparute flote, altii instalatii petrolifere si de irigatii, cum s-au priceput. Altii pur si simplu au facut disparute cladiri, pamanturi, industrii intregi. O secta de scamatori, de iluzionisti, de escroci zacand prin sediile partidelor, aflate la guvernare in diferite perioade. Raptul este o boala de copilarie a democratiei, ca scarlatina in copilarie. Politica a fost marea afacere, dar si afacerile au fost esential politica in ultimii 17 ani. Prin acest proces, nomenklatura, Securitatea&birocratii vechiului regim au insfacat ce era profitabil, ce "mergea pe piata" si au dus, saracii de ei, acasa la nevasta si copii, aratandu-si atasamentul fata de valorile noastre autentice, casa, familia, biserica, si tot asa, numai lucruri sfinte.
Aceasta pseudo-burghezie "nationala" s-a nascut cu forcepsul. Ea e deja - in conflictul de interese care o opune regulilor, investitorilor, capitalismului natural adus de UE - o adunatura de strigoi, de facaturi ale trecutului. Va pieri in mare parte, ca si dinozaurii alta data, doborata de accidentul meteo numit UE, facand loc unei clase autentice de intreprinzatori. Romania a ajuns mai tarziu acolo unde ii era locul, 1 ianuarie 2007, pentru ca "fostii" sa aiba timp sa fure ce era mai interesant. Au trait pana acum din rapt si e vremea sa se apuce de business. Altfel, ii asteapta falimentul inainte sa ii insface tribunalele sa le ia tot. Din partea asta nici o grija, procurorii si magistratii nostri sunt cuminti, fie ca pun botul, fie ca le e frica. In plus, asa-zisul popor a fost desproprietarit de ce nu a avut niciodata. Ce tot ne uitam dupa corupti, imbogatiti de razboi, parveniti, milionari de carton. Cand soldatul sovietic umbla prin targ sa usureze de ceas si palton cetateanul roman, era doar un modest inceput. Marele jaf abia a urmat cu nationalizarea si colhozurile. Dar la Bucuresti paradoxurile si mistificarile au o lunga si nepieritoare traditie. Lucru vazut bine de Ionescu cu Rinocerii lui, dar si de Cugler cu Apunake, si de Urmuz cu Stamate.

---

Despre autor: