Omul politic al anului

La finele lui decembrie se obisnuieste a se intocmi un clasament vizand omul politic al anului. Nu stim pe cine vor desemna alti analisti drept omul politic al anului. Din punctul nostru de vedere nu exista nici o indoiala: Omul politic al lui 2006 nu poate fi nimeni altul decat Calin Popescu Tariceanu. Si dintr-un motiv foarte simplu: Calin Popescu Tariceanu a supravietuit ca premier. Exceptie facand, poate, Petre Roman, in istoria postdecembrista nu stiu un alt premier care sa se fi confruntat cu atatea dificultati politice interne. Politice interne, precizam, pentru ca in plan extern si social intern, Calin Popescu Tariceanu n-a avut probleme. Admiterea in UE la 1 ianuarie 2007 nu putea fi ratata, dat fiind ca aceasta fusese decisa si luata in calcul de masinaria birocratica a UE. In plan social intern, Calin Popescu Tariceanu nu s-a confruntat, ca Petre Roman sau Victor Ciorbea, cu miscari de strada, greve, mineriade, blocari de drumuri. Dificultatile din plan politic intern au constat in:
brambureala de la nivelul Coalitiei de guvernare, incropite in graba si exclusiv pe seama ciozvartei in decembrie 2004. Fiecare componenta a Coalitiei a actionat aproape exclusiv pentru a-si realiza telurile electorale si de clientela politica. Premierul a trebuit sa depuna eforturi supraomenesti pentru a armoniza interesele divergente, pentru a stinge scandalurile intre diferitele partide. Spre deosebire de Coalitiile croite de PSD in guvernarile dintre 1992-1996 si 2000-2004, partidul premierului, PNL, n-a detinut o majoritate parlamentara importanta, in stare sa puna la punct celelalte partide. Mult mai grav, in aceasta Coalitie, Partidul Democrat a fost pionul otravit al lui Traian Basescu. Avand doar de forma un presedinte, formatiunea pe nedrept zisa a lui Emil Boc a urmat exclusiv indicatiile date de la Cotroceni. Ca atare, PD s-a comportat ca un partid de Opozitie in interiorul Puterii. Reusind rara performanta de a creste in sondaje fara a pierde nimic din avantajele guvernarii.
subminarea propriului partid din interior de catre Platformistii lui Theodor Stolojan. Forta unui premier (si asta s-a vazut in cazul Adrian Nastase) consta in autoritatea sa asupra partidului. Aceasta autoritate a fost pusa la indoiala de Platformisti. In plus, Calin Popescu Tariceanu s-a vazut obligat sa aloce o parte insemnata din energia sa, si asa solicitata de administrarea tarii si de harababura din Coalitie, razboiului cu coloana a V-a din propriul partid.
concentrarea exclusiva a atacurilor PSD asupra PNL si asupra lui Calin Popescu Tariceanu, intr-o manevra evidenta de a proteja pe Traian Basescu si PD.
atacurile furibunde, dar si lucraturile subterane ale lui Traian Basescu. Nici un premier din istoria postdecembrista nu s-a confruntat cu un presedinte atat de ostentativ ostil. Scutit de orice responsabilitate in planul guvernarii, Traian Basescu a adus necontenite critici publice PNL ca partid de guvernamant, premierului indeobste. In acelasi timp, Traian Basescu a actionat pe fata sau pe din dos pentru a submina autoritatea premierului in partid si in guvern: a mentinut teza diversionista a anticipatelor; l-a revocat pe Theodor Atanasiu; l-a lucrat pe Varujan Vosganian; l-a dublat pe premier dand buzna, neinvitat, la sedintele de guvern. 2006 a oferit toate datele pentru ca premierul Calin Popescu Tariceanu sa cada din fruntea guvernului. Calin Popescu Tariceanu n-a cazut. Un paradox. Paradoxul politic al omului. Depasit doar de un alt paradox tinand tot de Calin Popescu Tariceanu. In ciuda acestor dificultati, 2006 n-a fost un an dezastruos din punct de vedere economic si social.
E de asteptat atunci sa ne intrebam: Cum ar fi aratat bilantul economic si social al lui 2006, daca n-ar fi fost Traian Basescu?

---

Despre autor: