Editorial - reteta de suflet

Craciunul este, prin el insusi, o poveste repetata. Povestea Pruncului Sfant si a Magilor care urmasera steaua calauzitoare. O poveste pe care copiii altui secol au ascultat-o, poate, cu aceeasi tresarire cu care o asculta copiii de azi. Dar e si o poveste a savorilor, repetate in veac. Masa de ospetie este de mult timp un ritual. Cateva bucate si cateva gesturi - specifice cel putin pentru spatiul romanesc - se intalnesc casa dupa casa, an dupa an. Incerc sa trec si eu in revista o parte dintre ele, spre a nu intra in uitare vreodata.
In satele dinspre Dunare, in Ajunul Craciunului, gospodina casei asaza o paine proaspata sub masa din ""casa mare"" (cea pe care vor fi intinse si bucatele sarbatorii), iar sub fata de masa presara pleava de grau. Gestul aminteste de ritualuri mai vechi, din vremea ocupatiei romane la nord de Dunare, cand se sarbatorea zeul Mithra sau ""Soarele invincibil"" (suntem, nu-i asa?, in preajma Solstitiului de iarna, cand ziua incepe sa creasca!).

In Ajunul Craciunului mai exista obiceiul ca toate bucatele sa se pregateasca din timp si sa se intinda pe masa, fiind acoperite cu un servet alb, curat. Se asteapta trecerea pe la case a preotului, care ""umbla cu icoana"". Dupa ce a sfintit toate incaperile casei si gazdele au sarutat icoana, preotul blagosloveste bucatele, pentru ca masa de Craciun sa fie tihnita si plina de bucurie. Prin unele sate se obisnuieste chiar ca fiecare ceata de colindatori sa primeasca mai intai binecuvantare de la preot si abia apoi sa plece ""la colindat"".
Colinda in sine - povestea magilor si a Nasterii lui Iisus - este un element magic. Gazdele isi asteapta colindatorii cu poarta deschisa, rasplatindu-i dupa aceea cu nuci, mere, vin si cozonac. Si se mai spune ca, daca te ocolesc colindatorii, te ocoleste si norocul, pe cand casele colindate sunt binecuvantate. Va spunem, dar, si voua: ""Buna dimineata la Mos Ajun!""

Gestul ospitalitatii

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe