Asa am zis sa se scrie pe burtiera primei emisiuni tv din cele doua despre cartea lui Valeriu Rapeanu, ""Enescu"", aparuta la Editura Pro. Nu m-am gandit doar la atatarea telespectatorului, greu de adus in casa, sambata, la 5 dupa-amiaza, zi de prima

Asa am zis sa se scrie pe burtiera primei emisiuni tv din cele doua despre cartea lui Valeriu Rapeanu, ""Enescu"", aparuta la Editura Pro. Nu m-am gandit doar la atatarea telespectatorului, greu de adus in casa, sambata, la 5 dupa-amiaza, zi de primavara, la o emisiune care nu-i nici porno macar. Titlul exprima o realitate. Desi in timpul dialogului, Valeriu Rapeanu se straduieste sa ma convinga ca nu-i asa, totusi, Enescu a colaborat din plin cu regimul comunist inainte de a pleca din tara.

Distinsul interlocutor spune ca dupa 23 august 1944, in campania de cucerire a Puterii, comunistii s-au orientat spre doua mituri culturale: Sadoveanu si Enescu. Amandoua usor de pus la lucru in interesul noilor stapani. Purtatorii lor s-au aratat disponibili la exploatarea propagandistica. Nici Enescu si nici Sadoveanu n-au protestat cand li se inalta statuia de Artisti ai celor multi si saraci. Mai mult, Sadoveanu si Enescu au intrat in ARLUS, in Uniunea Patriotilor, au scris sau au creat pentru Armata Rosie, au calatorit in Uniunea Sovietica.

FABRICAREA DOSARELOR. Valeriu Rapeanu sustine ca, spre deosebire de Sadoveanu, Enescu avea ""dosar curat"". In timpul razboiului nu dirijase orchestra cu artisti veniti din Germania, evitase sa cante in spitalele de raniti, ca sa n-o insoteasca pe Maria Maresal Antonescu, nu participase la sarbatorirea sa din toamna lui 1941, ca sa se disocieze de Mesajul de felicitare al Maresalului Antonescu. Astfel ca, zice interlocutorul meu, George Enescu a fost usor de recuperat dupa razboi. I-au inlesnit trecerea si declaratiile sale despre Muzica pentru toti, precum si cele despre dezinteresul fata de politica. Am serioase indoieli ca acesta a fost motivul atragerii lui George Enescu de catre comunisti. In campania de folosire a marilor oameni de cultura ca ""tovarasi de drum"", termen folosit de bolsevici pentru a desemna pe cei care colaborau fara a fi inregimentati politic, comunistii puteau fabrica un dosar plecand si de la un fleac. In cazul lui George Enescu se putea face mare caz de faptul ca in 7 iulie 1940 face cerere de inscriere in Partidul Natiunii al lui Carol al II-lea, mentionand calitatea de senator. Aproprierea comunistilor de Enescu isi poate avea cauza in faima de care se bucura la Moscova. Rusii, chiar si sovietici fiind, pretuiesc marii artisti si, cu atat mai mult, muzicienii, prin profesie greu de identificat politic. Asa se explica si turneul lui George Enescu la Moscova in 1946. Autoritatile comuniste i-au pus la dispozitie un vagon special, la Gara de Nord a venit, sa-l conduca din partea guvernului Groza, ministrul Culturii, Constantinescu-Iasi.

""TOVARASI DE DRUM"". Stiu destul de bine epoca 1944-1947. Am studiat-o in amanuntime pentru ""Istoria literaturii proletcultiste"". In anii respectivi a declara ca nu te intereseaza politica pica bine comunistilor, care ii acuzau pe taranisti si pe liberali ca politizeaza actul de creatie. Mai ales pana la alegerile din noiembrie 1946, comunistii ii folosesc pe unii oameni de cultura si prin simpla cultivare. Acceptul lor tacit de a se lasa cantati, premiati, rasplatiti devenea pentru propaganda comunista dovada ca sunt ""tovarasi de drum"". Cand scriitorii si artistii nu se lasa cumparati tacit, protestand fata de folosirea abuziva a numelor lor in campaniile comunistilor, reactia dura a tovarasilor nu intarzie. Ca in cazul lui Arghezi, care e stigmatizat rapid de presa comunista, umblandu-i-se si la dosar, pentru ca isi exprimase stupoarea fata de punerea numelui sau pe afisul unei manifestari culturale organizate de Contemporanul. Pana la plecarea din tara, Enescu se inscrie total in armata de artisti folositi de regimul comunist drept ceea ce se numea ""tovarasi de drum"". In strainatate n-a facut nici un gest de disociere de teroarea stalinista. N-a renuntat la cetatenia romana (si nici nu i-a fost luata!), a acceptat sa fie ales membru onorific al Academiei in 1948, a primit mii de dolari din Romania, sub pretextul drepturilor de autor, a refuzat sa colaboreze cu vreo organizatie anticomunista a exilului romanesc. Astfel ca, la finele emisiunii, ajung la concluzia c-ar fi trebuit sa renunt la semnul de intrebare din titlu.

NIMIC NU SE PIERDE


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.