9 Decembrie 2006
Am plecat fara un cuvant. Simteam ca elimin prin toti porii iubirea pe care o simteam pentru el. Atunci am inteles ca nu mai puteam accepta situatia. Era picatura care umpluse paharul. Am urcat in tramvai, iar mainile strangeau bara cu toata fort
Am plecat fara un cuvant. Simteam ca elimin prin toti porii iubirea pe care o simteam pentru el. Atunci am inteles ca nu mai puteam accepta situatia. Era picatura care umpluse paharul.

Am urcat in tramvai, iar mainile strangeau bara cu toata forta fiintei mele. Lacrimile curgeau, albe ca nelinistea mea. Am simtit o mana pe fata mea, care ma mangaia asa cum nu am mai simtit niciodata de atunci. Un barbat albit de trecerea anilor ma privea bland. Pricepea motivul lacrimilor mele. Un barbat care nu ma cunostea ma mangaia cu duiosie pe obraz. L-am iubit pentru asta, habar nu am unde este acum (sunt ani de
atunci), dar nu l-am uitat nici o clipa. Mi-a spus doar doua cuvinte: ""Nu merita!"". Avea dreptate... Nu merita sa plang. Era o greseala pe care m-am straduit sa nu o mai repet. Atunci am invatat sa spun NU.

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.