Imobilismul UDMR

UDMR ilustreaza astazi expresia crizei grave de reprezentare politica a minoritatii maghiare din Romania.

Este greu de priceput rational ce anume s-a putut intimpla si cit de grava este boala Uniunii daca aceasta a ajuns sa voteze alaturi de PRM in privinta castrarii Agentiei Nationale de Integritate. Nu stiu in ce masura votul este expresia vointei politice a tuturor parlamentarilor unguri, oricum, in absenta unei reactii din interior, solidaritatea aceasta aiuritoare arata cit de grave sint coruptia si degradarea partidului. O analiza chiar si sumara a cauzelor istorice ale acestei involutii de anvergura ilustreaza adevarul probat al practicii democratice in virtutea caruia opozitia este sansa amara a oricarei formatiuni politice de a-si primeni nomenclatura. Cel mai grav lucru cu putinta i s-a intimplat Uniunii: imobilismul, lipsa reformei interne, pastrarea privilegiilor liderilor care au devenit din militanti ai democratiei niste grofi ai lumii noi, angrenati in toate retelele capitalismului de cumetrie de extract securist din Romania ultimului deceniu. Intrarea la guvernare in vremea Conventiei Democrate a fost unul dintre pasii decisivi ai societatii romanesti catre normalitatea europeana si inceputul redresarii noastre ca imagine externa. De atunci, UDMR a ramas agatata prin birourile guvernamentale si nu s-a mai putut desparti de fotolii si de secretarele din ministere. Uniunea politica a maghiarilor a fost direct implicata in tot ceea ce s-a intimplat in guvernarea tarii de atunci incoace. Si s-au petrecut multe, jafurile au dobindit ecouri continentale, iar coruptia guvernamentala ne-a facut cunoscuti mai ceva decit Nadia Comaneci sau legendele cu Dracula. Uniunea este partasa la toate acestea si reactia ei fata de ilegalitati sociale, fata de tot ceea ce se petrece strimb este din ce in ce mai palida si mai neconvingatoare. Dupa guvernarea pesedisto-udemerista din anii 2000-2004 plina de matrapazlicuri financiare si tunuri economice, liderii Uniunii au decis sa joace din nou cartea raminerii la guvernare. Refuzind sa-si asume opozitia ca fostii tovarasi pesedisti, UDMR si-a aminat mortal sansa reformarii interne. Astazi, partidul lui Marko Bela are nostalgia lui Adrian Nastase si a lui Hrebenciuc si este atit de speriat de Agentia de Integritate incit si-a uitat originea etnica, ideile si idealurile politice. In acest timp, secuii, de exemplu, traiesc din ce in ce mai greu, rastigniti intre sovinismul prosperitatii din tara-mama si coruptia perfect adaptata politicianismului pesedisto-peremist de traditie securista, nomenclaturista si fanariota. Imi pare rau ca trebuie sa le spun liderilor udemeristi, pe care ii admiram cindva, ca prezenta lor pe scena politica ofera in pragul integrarii europene exemplul unui partid in ruine care ilustreaza unde poate ajunge degradarea morala stirnita de poftele nemasurate dupa avere.

---

Despre autor: