Daca tot am zis ca o sa abandonez o perioada desertul politic si o sa zic "pas" peste toate imaginile cu tariceni, basesti si vadimi care rid, cinta si danseaza ca sa distreze poporul, atunci o sa ma opresc azi asupra unei alte dimensiuni esentiale a
Daca tot am zis ca o sa abandonez o perioada desertul politic si o sa zic "pas" peste toate imaginile cu tariceni, basesti si vadimi care rid, cinta si danseaza ca sa distreze poporul, atunci o sa ma opresc azi asupra unei alte dimensiuni esentiale a romanitatii: fotbalul pe relatia cu Bulgaria, ca sa vorbim in termeni diplomatici. Recentele evenimente de la Constanta mi-au afectat un pic starea de buna dispozitie si umor in privinta acestui popor mic, iute cultivator de castraveti, frate de suferinta in timpul revarsarilor Dunarii, ajuns aici, la portile Orientului, pentru a-si impleti destinul cu noi. De la declansarea cursei dintre Romania si Bulgaria pentru premiul UE au existat tot felul de declaratii inamicale, insa ele au fost facute civilizat de catre oameni politici. De data asta, mitocaniile lui Stoicicov au sugerat ca exista o oarecare lipsa de amabilitate la nivelul mentalitatii colective a bulgarului de rind in ceea ce priveste poporul roman. Si nu e vorba de o adversitate goala, o unda de inamicitie legata de melancolii razboinice, de Cadrilatere pierdute sau de alte mizilicuri istorice, ci de un sentiment de superioritate pe teme de cultura si civilizatie. Aroganta penibila a lui Stoicicov, un badaran care si-a cumparat un titlu aristocratic cu banii strinsi din fotbal, e mai mult decit o mitocanie. Impresia mea a fost ca ea denota o atitudine mai vasta cu care ne vom confrunta o data ce vom ajunge impreuna in granitele Uniunii Europene. Oricum, sint convins ca aceasta concurenta dintre doua mici culturi, una slava si alta latina, va fi una buna la casa UE.
Despre autor:
