Civilizarea prin norma competitiei

Sint putine operatiuni de anvergura astazi care sintetizeaza atita valoare pura precum Liga Campionilor. Nu mai e vorba deloc doar despre fotbal. High-tech, sinergii ale gigantilor economici, imperii mediatice - totul este organizat perfect pentru regia unui turnir al asilor planetei fotbal.

Ani de zile, evenimentul sportiv al saptaminii, anuntat cu zeci de promouri de televiziunile care transmiteau partida respectiva din Champions League, era prezenta vreunui international roman in lotul largit al unei campioane de aiurea, de prin Europa. Era Mutu rezerva la Chelsea - aveam parte de Chelsea! Erau Lobont si Mitea cincisprezece minute in terenul lui Ajax - primeam Ajax! Barem in vremea Galatei romanesti cu Mircea Lucescu pe banca si Hagi, Popescu, Ilie sau Filipescu pe gazon, cintam imnul Cim-Bom-Bom din fotoliile de acasa, mai ceva ca pe Ali Sami Yen. Rodeam pacaliti o bomboana de plastic si ne incarcam cu emotii care nu erau ale noastre, doar ca sa ne macinam frustrarile absentei si mai ales sa uitam ca din blatul cu gust de rumegus dospit la Bistrita si Piatra-Neamt, al campioanelor noastre, nu puteam servi musafiri de vaza.

Acum avem, in sfirsit, bilete tiparite in limba romana. Ele au preturi europene, pentru ca la Bucuresti vor sosi echipe de campioni europeni. Ghencea se opereaza estetic, cu toate ca o sa ne fie dor de smircuri cind vor veni Real si Lyon. Ne place sau nu, stagiunea de gala este primordial meritul lui Becali, iar Tariceanu (care a devenit rapidist doar pentru ca Basescu e stelist declarat!) ar trebui macar in ultimul ceas sa vada dincolo de propria limita si sa-i concesioneze urgent arena finantatorului stelist. Sint de acord ca riscul politic exista, dar e o sansa clara pentru orice infrastructura din Romania sa se modernizeze prin acceptarea in acest club select. Prin norma de competitie sau din mindrie locala trebuie sa progresam cumva. E o sansa pentru orice roman care participa, fie si ca spectator, sa sufere un up-grade comportamental. Nu cred sa facem pasul decisiv de la seminte la floricele. Sper doar ca, atunci cind imi voi gasi scaunul ocupat, inaintea fluierului de debut, de vreun tuciuriu de 120 de kile, sa nu mai fiu trimis sa-mi caut locul de pe bilet la Nottara. E o sansa si pentru echipa Steaua sa paraseasca zodia violentei excesive indusa de conducatori (exceptindu-l fireste pe Olaroiu!) si sa-si reia blazonul de campioana autentica a Estului. Nu in ultimul rind, e o sansa pentru Gigi Becali sa devina ceea ce isi doreste mai mult in ultima vreme, abandonind uzurparea personajelor istorice. Sa devina adica George Becali - un roman civilizat. Cine si mai ales cum isi va fructifica aceste sanse vom sti curind!

---

Despre autor: