Profesorul Tolkien si dragonii

Preocupati sa descopere modul in care pot recupera comoara furata de Smaug, gnomii lui Thorin Oakenshield urmariti in discutiile lor cu tremuratoare emotie de Bilbo Baggins sunt de acord ca nu-si pot atinge scopul intrand pe poarta principala a stravechiului lor palat in ale carui subterane salasuia infricosatorul vierme. Din spusele lui Gandalf, menite sa intareasca concluzia gnomilor, reiese, totusi, ca prezenta unor anumite personaje ar fi permis lupta fatisa cu Smaug:
"- Pe acolo nu e bine, spuse vrajitorul, daca n-avem un Razboinic viteaz sau chiar un Erou. Eu am incercat sa gasesc unul; dar razboinicii sunt ocupati sa se lupte intre ei, pe meleaguri indepartate, iar eroii sunt rari prin locurile astea, sau pur si simplu nu pot fi gasiti"1.
Pamantul de Mijloc a cunoscut de-a lungul zbuciumatei sale istorii razboinici si eroi care au infruntat monstri ingrozitori sau dragoni ce pareau invincibili. Pasionat de prezenta dragonilor in vechile mituri si legende, Tolkien nu a facut un secret din atractia pentru aceste fiinte fantastice pe care le-a inclus deseori in povestile sale. De exemplu, intr-o scrisoare adresata lui Christopher Bretherton in cursul anului 1964, el marturiseste, deschis: "() I was also interested in traditional tales (especially those concerning dragons)". Daca am spus "veche pasiune", faptul nu este deloc intamplator. In doua scrisori - una catre W. H. Auden, datata 7 iunie 1955, alta catre Houghton Mifflin Co. tot din anul 1955 -, autorul isi aminteste ca inca de la varsta de sase-sapte ani a incercat sa scrie o poveste sau un poem despre "a green great dragon".

---

Despre autor: