Italia a cistigat Grosso modo

Grosso si Del Piero au trimis Italia spre finala de duminica. Pe ansamblu, echipa lui Lippi a fost mai buna decit Germania si a triumfat intr-un meci care tine Europa cu fruntea sus.

Fara prelungiri, Germania - Italia ar fi fost un meci crescut in umbra marilor confruntari a caror virsta se numara deja cu zecile de ani. A ramas memorabila semifinala din 1970, in care efortul unui Beckembauer alergind pe teren cu clavicula fracturata il facea pe Kaiser sa semene cu un John Wayne impuscind in nestire din pozitii imposibile. Operat de patetism si upgradat cu un materialism care ii pune zimbetul in gips, omul numarul unu al Germaniei fotbalistice a asistat la un meci in care pulsul nu i s-a miscat nici cind a aflat ca, din nou, "sold out".

Frumusetea lui zero

De pe banca, fostul lui elev Jurgen Klinsmann a dat echipei aceeasi viteza care a naucit adversarii de pina acum, dar a uitat sau nu a stiut sa nu ii dea si traseele. Mingea a circulat pe trasee geometrice spre poarta lui Buffon, ca pe planseta de la Arhitectura, dar undeva foaia de calc a fost sifonata. Se putea face lumina in minutul 37, cind Schneider a tras foarte tare de pe stinga, dintr-o pozitie din care sutul plasat ar fi fost recomandat pina si de Halagian. O repriza cistigata de nemti ar fi fost totusi un dezondamint nedrept: Italia a jucat mai frumos si a avut doua ratari mari de tot, asumate de Totti si Toni. Trupa lui Lippi a aruncat din mers cocoasa pusa lui Moggi, iar dezinvoltura ei a dus meciul pina in prelungiri. Nu fusese un meci urit, iar antreul tactic rezolvase pina la un punct foamea de goluri a celor pregatiti pentru festin.

Bara la bara

Cravasa lui Lippi a plesnit serios inainte de debutul prelungirilor: imediat dupa reluarea partidei Gilardino si Zambrotta au tras in bara. Italia a mers mai bine in prima repriza a minutelor suplimentare, dar minutul 105 putea aduce un gol al lui Podolski. Virful neamt a fost sedus insa de o reclama care cerea "Sense and simplicity", plasata la vreo cinci metri in stinga lui Lehmann si i-a trimis o "bezea" cu capul, adica exact contrariul mesajului. Del Piero si Podolski au fost la un pas de a decide meciul in a doua repriza a prelungirilor, dar sansa a vrut ca Grosso si Del Piero sa fie cei pe care ii va pomeni in veci Italia. Cei doi au marcat in minutele 119 si 120, iar Germania a devenit o tara in lacrimi. "Azzurri" au ajuns meritat in finala, facind uitat chipul lui Moggi, peste care s-a pictat ieri-seara o imensa minge de fotbal.

---

Despre autor: