Abjecti si autentici

A fi antifrancez, in fotbal, inseamna a feri jocul de fastul birocratic. A fi antifrancez, in meciul din aceasta seara, e chiar mai mult. E partea cea mai vie a rezistentei la coruptie. Franta a urcat in semifinale ca o echipa cu un dulap de intrigi. Zidane si camarila au sonticait prin grupe, au batut Spania cu o delapidare sireata a lui Henry si au eliminat Brazilia prin neprezentare. La un loc, un sir de scuze, circumstante si iluzii. Nimic nou. Doar Ribery vine cu adevarat dintr-un peisaj oxigenat. Restul au scoala infernala a lui Balzac.

Dar Portugalia? La ce bun o echipa interlopa in finala? In primul rind si, spre deosebire de Franta, pentru dorinta stricta, acuta si vicioasa de victorie. Intre Franta unei cariere de cabinet si Portugalia unei agresiuni de mahala, fotbalul se va hrani mai mult de la popota legiunii penale portugheze. Apoi, e vorba despre Scolari, singurul antrenor pasional, patern si total, la Mondiale. Scolari e o scoala de virtuti, cladita pe stiinta adinca a vicleniei. In suma, Portugalia e, pina la urma, o forma de viata, nu un compromis, si nici un nod de relatii intr-o Cupa Mondiala fara eroi, dar populata de prea mult antirasism din fondul sub-Cintarea Romaniei, Portugalia abjecta e macar autentica.

---

Despre autor: