Nu te-am uitat, Ivane!

Stringind din dinti, Europa a deschis usa rusului. La noi si-a deschis-o singur.

Zilele trecute, omniscientul Cozmin Gusa isi etala la show-ul lui Turcescu vastele lui cunostinte in ale geopoliticii. Fara a fi vreun fan al personajului (crescut spectaculos pe axa Voiculescu-PSD-Basescu), trebuie totusi sa admit ca, intr-un punct al discursului sau, are dreptate: trebuie sa ne uitam mult mai atent la ce face Rusia. Pentru ca Rusia face multe, si, mai nou, ajunge sa faca multe dincolo de granitele sale. Ieri, o depesa Reuters ne anunta ca Lukoil va cumpara sigur o rafinarie de linga Londra, rafinarie care inghite intr-un an aproape cam cit inghit cele doua rafinarii Petrom in doi. Mai demult, am aflat ca, dupa ce insularii i-au taiat Gazpromului pofta pentru cel mai mare furnizor de gaz din Anglia, rusii i-au cumparat concurentul. In plus, Gazprom isi mai negociaza si intrarea pe piata italiana si se mai agita si pentru niste gazoducte prin nordul continentului.

Este deci clar ca, din punctul de vedere al businessului, Rusia nu mai sta de mult acasa la ea. Iesit din degringolada postcomunista si din epoca oligarhilor, aciuati acum prin alte colturi de lume de frica puscariilor lui Putin, imperiul de la Rasarit incepe sa-si joace din nou cartile in Europa. Nu o mai face militar, pentru ca nu prea mai poate si pentru ca asta nu prea ar mai conta, ci economic. Si nu oricum, ci cu elementul indispensabil al economiei, cel fara de care nimic nu merge: cu energia. In schimbul moleculei de gaz, din ce in ce mai scump platita, Occidentul se vede nevoit sa deschida poarta rusului. Nu-i place, dar nu prea are ce face! Amenintarea frigului e mai puternica decit confortul retoricii.

Ce ar trebui sa facem noi in aceste conditii? Este greu sa-i spui romanului sa-l accepte pe Ivan la el in tara, pentru ca mostenirea trecutului e mult prea dureroasa. Si rusii si-au dat seama de asta pentru ca, cu putine exceptii, expansiunea lor in Romania s-a facut cam pe tacute, sub paravanul unor identitati acceptabile ale unor firme inregistrate in Occident. Numele si adevarata identitate au iesit la iveala de curind, adica de cind mintea romanului era prea ocupata sa gaseasca drumul spre pomul laudat al Vestului. Ne putem simti mai la adapost dupa 2007 prin simplul fapt ca vom suferi laolalta cu toata Europa civilizata. N-ar trebui sa ne apucam sa facem plecaciuni in calea lui Ivan, dar nici sa-l ignoram, pentru simplul motiv ca nici Europa n-o mai face. Pina cind se descopera fisiunea nucleara sau motorul cu apa, avem nevoie de el - un calcul oportunist, dar ar fi culmea sa judecam rusul in termeni eleganti, mai ales noi! Cum mai e cale lunga pina acolo, trebuie sa stam cu ochii pe el ca pe butelie si sa incercam sa ne aducem din ce in ce mai putin aminte de chinurile trecutului. N-avem ce face, pretul sfidarii ar fi prea mare!

---

Despre autor: