Tratat cu dispret pentru ca-si cere drepturile

ZIUA prezinta cazul unui mostenitor care de ani buni incearca sa-si recastige drepturile. Dan Ciocaneli este unicul mostenitor al bunicilor Anibal si Alice Ciolac, precum si al matusilor Rodica Ciolac, Ciresica Ciolac si Margareta Ciolac, toate defuncte. Strabunicul sau, Ilie (Luta) Ciolac a fost primar al Botosanilor (vezi foto), avand intinse proprietati in tot judetul. In calitate de unic mostenitor, Ciocaneli a revendicat o serie de proprietati, dar autoritatile locale incearca sa-i puna piedici la retrocedare, deoarece respectivele terenuri au ajuns in posesia potentatilor vremii. El spune ca de fiecare data cand isi cere drepturile este tratat cu dispret.
"Cand au venit comunistii aveam sapte ani"
"Fac parte din familia boiereasca Ciolac, fiind descendent la a patra generatie. In 1948, familia mea a fost deportata din judetul Botosani, ca sa i se poata fura proprietatile din judet. O mosie era in comuna Curtesti, pe numele bunicului meu, Anibal Ciolac. Tatal acestuia, care era primarul Botosaniului, a lasat drept dota alte mosii celor trei matusi. Ilie (Luta) Ciolac a avut trei fiice si un fiu, fiecare primind partea care i se cuvenea de mostenire. Cand au venit comunistii aveam sapte ani. Pe mine si pe familia mea ne-au ridicat noaptea si ne-au dus cu pistolul la spate, intr-o directie necunoscuta. Locuiam pe str. Mihai Eminescu din Botosani, de-acolo ne-au ridicat. Pe tata, fiindca era ofiter, l-au dus la Bucuresti, la Marele Stat Major, ca sa fie dat afara din Armata Romana. Bunicul, Anibal Ciolac, a fost dus la Cernauti unde a si murit. Bunica a fost internata in azilul de batrani de la Darabani, unde de asemenea a murit. Am fost la inmormantare impreuna cu sotia, dar Militia nu ne-a dat voie nici macar s-o imbracam cum se cuvine, spunand ca a fost boieroaica si nu merita un asemenea lux. A trebuit sa dam declaratie ca a fost deposedata de intreaga avere si ca suntem de acord ca totul sa intre in posesia statului, ca s-o imbracam cum se cuvine. Eu locuiam la Bucuresti si lucram ca primitor-distribuitor, ca altceva n-am putut sa ma angajez. Nici facultatea inceputa n-am putut s-o termin, tot din motive politice. Mama a fost angajata la fabrica de confectii Tanara Garda, impreuna cu doica mea, care inca mai traieste. Pentru ca era de vita nobila, primii trei ani a fost obligata sa spele WC-uri. Cu totii am fost marginalizati si persecutati pe toata perioada comunismului. Cum se interesau despre familia mea, cum nici o cerere pe care o faceam nu era aprobata. Si multe alte repercusiuni, despre care nici nu vreau sa-mi mai amintesc", spune el.
"Revendicarea noastra nu este validata"
In baza Legii nr. 18, Dan Ciocaneli s-a judecat si rejudecat cu autoritatile locale, ca in cele din urma sa vina Legea nr. 10/2001, si-abia doi ani mai tarziu sa obtina 50 ha de teren si 10 ha de suprafata impadurita, dintr-un total de 424 ha revendicate. Autoritatile au motivat aceasta diminuare considerabila prin faptul ca nu cunosc cum au ajuns aceste hectare in proprietatea statului. Probabil ca au cazut din cer. Anul trecut, in conformitate cu Legea nr. 247, s-a depus documentatia necesara pentru primirea diferentei de teren, atat in comuna Curtesti cat si in celelalte localitati unde initial nu s-a revendicat nimic. Ciocaneli este in posesia tuturor documentele necesare, pe care le-a prezentat si redactiei. Exista extrase dupa cartea funciara, acte de proprietate si de succesiune, dar problema e alta: pamant si paduri nu mai exista, pentru ca au fost acaparate de smecherii judetului si de aiurea.
"Astfel, revendicarea noastra nu este validata, continua Dan Ciocaneli. Am adus acte de proprietate, dar ni s-a spus ca ei sunt prea tineri si nu cunosc vechile denumiri ale localitatilor, amplasamentele si alte asemenea bazaconii. Am fost cu ei in zona, am identificat proprietatile si mi s-a raspuns ca acele terenuri <<s-au luat deja>>. Au fost acaparate de fostii prefecti, primari, consilieri judeteni, locali si alti demnitari care si-au construit vile de lux. Nici in baza Legii 10/2001 nu mi s-a dat teren pe vechiul amplasament, asa cum prevedea legea. Am primit undeva la Trusesti si la Stauceni. Am acceptat, de teama de a nu primi altceva nimic."
"Am acceptat si actiuni"
Ciocaneli a revendicat, tot pe Legea nr. 247, 240 ha de padure, dar i-a fost validata doar suprafata de 50 ha. Motivul invocat pentru a scapa de insistentul mostenitor a fost acela ca proprietarii "nu au fost deposedati de terenul forestier la data nationalizarii". Si daca acest act samavolnic a fost comis cativa ani mai tarziu, datele problemei se schimba? In fine, cererea a fost validata, dar autoritatile au sustinut ca n-au de unde sa dea terenuri impadurite, deoarece acestea nu mai exista, de parca s-ar fi evaporat ori ar fi intrat la apa in ultimii 50 de ani. "Mi s-au propus terenuri in echivalent in alte zone, iar daca refuz, voi fi despagubit in actiuni la Fondul Proprietatea, continua Dan Ciocaneli". "Da' de ce? Pe terenurile noastre, toate somitatile actuale ale Botosanilor si-au construit vile, iar mie imi dau actiuni la bursa? Ce sa fac cu ele? Familia mea a avut si conac acolo, dar comunistii l-au lasat sa se degradeze si pe urma l-au daramat. Reprezentantii autoritatilor locale spun ca sunt prea tineri si nu stiu unde a fost conacul. Cum este posibil asa ceva? O comuna intreaga a lucrat acolo si cei mai in varsta isi amintesc de conac. De ce nu-i intreaba nimeni? Bine, am acceptat si actiuni. Dosarul meu a fost trimis la Bucuresti dupa doi ani, si-acum zace la Fondul Proprietatea. De cate ori merg pe-acolo sunt tratat cu dispret, de parca as revendica ceva ce nu-mi apartine. Dreptul meu de proprietate nu este contestat de nimeni, actele doveditoare fiind edificatoare si complete. Pe Legea nr. 247 n-am mai chemat statul in judecata, pentru ca Fondul Proprietatea nu mi-a dat nici un raspuns pana in prezent", spune el.
"Macar sa ne dea terenurile si suprafetele impadurite"
Averea Ciolac consta in mai multe case, conace, suprafete impadurite si numeroase alte proprietati. Au fost depuse notificari la toate primariile unde au existat mosii, precum si la Prefectura Botosani. Mosia Mileanca are 1610 falci. O falca este egala cu aproape 1,5 ha. Mosia Catamarasti - 924 de falci. "Pai, cum sa-mi dea mie terenul de-acolo, cand Catamarastiul este plin de vile ale potentatilor acestor vremuri?" se intreaba Dan Ciocaneli. "In total am revendicat vreo noua mosii in tot judetul, iar ei se cramponeaza sa-mi dea inca 50 ha. Acum mi se spune ca, desi am testamente, procese verbale de preluare abuziva a proprietatilor si multe alte acte doveditoare, acestea nu sunt datate cu anul 1945. De unde sa le fi luat eu in acel an, cand am fost dusi cu pistolul in coaste, avand doar hainele de pe noi? Si-apoi, averea noastra a fost nationalizata dupa cativa ani, nu in '45. Am cerut documente la Botosani, Dorohoi si alte localitati, dar ne-au spus ca n-au asemenea arhive. E sigur ca nu vor sa ni le puna la dispozitie. As putea sa cer si constructii pe care le-am avut, dar au fost distruse si rase de pe suprafata pamantului de comunisti. Dar nu mi se da ce mai exista, darmite altele. Macar sa-mi dea terenurile si suprafetele impadurite", arata acesta.
"Nu le-ar fi rusine!"
"Exista si carti in care se vorbeste despre proprietatile noastre. Iata un pasaj: <<La 26 noiembrie 1907, intreaga avere a lui Ilie Ciolac, fost primar al Botosaniului, a fost impartita celor patru mostenitori. Lui Anibal i-a ramas mosia Calugareni. Mostenitorii sai au avut-o in proprietate pana la 1 martie 1949, cand portiunea lor de mosie a trecut in proprietatea statului.>> Si ei zic ca n-a fost nationalizata de comunisti. Atunci, cine a luat-o? Am luat-o noi? Mai departe, Mandrestiul, la fel: <<Operatiile de expropiere din 1919 pana-n 1922 au redus partea sa in urma multelor litigii cu satenii. Toate aceste rotunjiri din mosia Mandresti au trecut in patrimoniul statului, la 1 martie 1949>>. Si-atunci, autoritatile cum pot spune ca nu se stie cum au intrat proprietatile familiei in posesia statului? Nu le-ar fi rusine?", se intreaba Ciocaneli.

---

Despre autor: