Cu dragoste, despre xenofobie si alte spaime

Despre "Crash / Povesti din L.A.", castigatorul Oscarului din anul acesta, s-a scris mult. El va ramane unul din filmele mari ale anului. Paul Haggis, semnatarul regiei si al povestirii care a stat la baza acesteia, surprinde viata de zi cu zi din Los Angeles, intr-un caleidoscop de fragmente al caror numitor comun este frica de celalalt, suspiciunea, rutina, graba, crisparea.
Los Angeles aduna laolalta multe natii, dar, spre deosebire de New York, acestea raman izolate: locurile de munca, resedintele, automobilele reprezinta tot atatea custi protectoare. Veniti de aiurea, speriati de tot ce inseamna socul unei metropole straine, oamenii se aduna in mici comunitati etnice, din care se intampla sa nu mai iasa. Aici isi injghebeaza familiile, micile afaceri, prieteniile. Este mai sigur si mai comod. Vietnamezi, coreeni, arabi, iranieni, afro-americani, albi: pe fiecare, in enclava lor, ii unesc dialectul, aceleasi reflexe dezvoltate in timp, increderea castigata in mica intreprindere comuna. Pana cand survine intalnirea cu celalalt, "strainul", despre care nu se stie nimic, care face parte, cine stie, dintr-un grup mai puternic, potential amenintator sau care, precis, nu plateste impozite sau se poarta arogant cand are ocazia; poate ca legea e de partea lui, emigrantii, oricum, nu o cunosc prea bine si e mai prudent sa se pazeasca. O razbunare bine camuflata, ori o neglijenta gresit inteleasa incendiaza situatia. Corectitudinea politica (luata aici in serios) obliga la autocenzura si la ipocrizii abia disimulate. Conflictul nu ia amploare, mica sicana se intoarce, reverberata de pilonii de rezistenta ai sistemului, sub alta infatisare.
Cei ce se simt cu adevarat minoritari, cei ce stiu ca nu-i apara nimeni, nu riposteaza.

---

Despre autor: