Inaltarea Domnului

Astazi, la 40 de zile de la Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, crestinii ortodocsi si greco-catolici praznuiesc Inaltarea Domnului la ceruri. "Apoi i-a scos afara din cetate, pana la Betania, si ridicandu-si mainile i-a binecuvantat si cand ii binecuvanta a inceput a se indeparta de ei si a se inalta la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors la Ierusalim cu bucurie mare", scriu Evangheliile despre Inaltarea lui Hristos. In aceste 40 de zile de la Inviere si pana la Inaltare, Iisus s-a aratat in repetate randuri apostolilor, femeilor mironosite, cat si unor ucenici si tot acum a trecut apostolilor puterea de a invata cuvantul lui Dumnezeu prin instituirea Tainei Preotiei, de a savarsi celelalte Sfinte Taine si de a conduce obstea credinciosilor. El a dorit ca ucenicii sa fie martori la Inaltarea Sa, petrecuta pe Muntele Maslinilor, pentru ca intreaga lume sa cunoasca prin ei, ca S-a inaltat la cer cu trupul Sau transfigurat prin Inviere.
In satele romanesti, Inaltarea Domnului se mai numeste si Ispasul, sarbatoare dedicata personajului mitic care poarta acest nume. Conform traditiei, Ispasul a asistat la Inaltarea Domnului si la ridicarea sufletelor la cer. Astazi, romanii fac Mosii de Ispas, cu azima calda, ceapa verde si rachiu.
Casele si mormintele sunt impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. In unele locuri, de Ispas se taie mieii si se inseamna vitele cu vopsea pe blana si cu crestaturi pe urechi. Este ziua in care oamenii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!". Sarbatoarea populara este dedicata obiceiurilor legate de cultul mortilor. Se crede ca sufletele unor morti se pot rataci in drumul lor spre cer devenind strigoi pe pamant, care provoaca rele oamenilor si animalelor. De aceea, in noaptea de Ispas se savarsesc numeroase obiceiuri si practici magice de aparare: se culeg frunze si ramuri de alun, nuc, paltin si se duc la sfintit, se lovesc vitele si oamenii cu leustean, se suna din buciume pentru a nu se prinde farmecele si a nu se apropia relele, se duc ofrande bogate pentru imbunarea spiritelor mortilor.
Sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua de pomenire a eroilor neamului. In toate bisericile si manastirile de pe cuprinsul Patriarhiei Romane sunt oficiate slujbe de pomenire iar dupa Sfanta Liturghie sunt organizate procesiuni la cimitirele, monumentele si troitele inchinate cinstirii eroilor. (D.M.)

---

Despre autor: