Politica si pamflete de weekend

La sfarsit de saptamana, buna parte a politicienilor se retrag - ca tot omul - acasa, in familie, la vilele de vacanta, fiecare dupa posibilitati, dupa renumeratia de la buget ori din alte surse.
Politica - totusi - nu trage, ea, pe dreapta, oricat de sambata sau duminica ar fi. Pe langa evenimentele neasteptate, care nu tin cont de ziua din calendar, in weekend-uri se tin reuniuni de partid (ale conducerilor, ale filialelor), se organizeaza conferinte si simpozioane, se fac vizite "in teritoriu", "in circumscriptii" si, la sfarsit, gazetarii primesc explicatii si declaratii in conferinte speciale de presa.
Exista - insa - si alte moduri de a "face politica" la sfarsit de saptamana. De cele mai multe ori e "relas", nu se intampla mare lucru (congresele sau "delegatiile permanente" nu pot fi atat de dese...), asa incat jurnalele de stiri radio si TV de sambata-duminica, apoi editiile de luni ale ziarelor, alcatuite in ajun, au mai putine noutati adevarate de etalat, redactorii improvizand pentru a umple minutele si paginile. Or, daca se gasesc anumiti actori publici care sa le furnizeze in asemenea momente "subiecte fierbinti", sunt mai mult decat bineveniti. Ba chiar si informatiile mai tehnice, "de specialitate", pot fi utile: noutati despre mari proiecte "sectoriale", dezvoltari urbanistice sau infrastructuri, despre negocieri ale unor contracte importante la nivel de ministere, despre mari privatizari etc. Candva, la sfarsitul deceniului trecut si la inceputul acestuia, cel mai activ in materie era ministrul Transporturilor, ulterior primar al Capitalei, Traian Basescu, mereu prezent sambata si duminica la birou, unde convoca ziaristii si le oferea "materie prima".
Categoria acestor iesiri de weekend e din ce in ce mai slab ilustrata in ultima vreme. Declaratiile strict politice au devenit mai nou predilecte: anumite personaje publice folosesc linistea sfarsitului de saptamana pentru a-si face mai bine auzite opiniile, pentru a-si sustine interesele, pentru a-si ataca adversarii. Respectivii lanseaza torpila dupa torpila, cu impact garantat: in buletinele de stiri si in ziarele de luni vor fi citati pe larg, apoi, inca o zi-doua, vor rasuna reactiile la declaratiile in cauza, reactiile la reactii s.a.m.d.
Aproape ca nu mai e nevoie sa adaug ca aceste interventii publice sunt la limita onorabilitatii sau - cam prea des! - dincolo de ea: fiindca e un mod "oblic" de a face politica, ocolind regulile curente ale jocului (cele din "zilele de lucru"), in conformitate cu o agenda personala sau de grup. Adeseori atacurile (fiindca interventii de alt tip - calme, analitice, nuantate, pozitive - nu se prea produc...) n-au legatura directa cu ce s-a intamplat in cursul saptamanii, ba chiar vin cateodata in flagranta contradictie cu decizii tocmai adoptate de formatiunile din care emitentii fac parte (de pilda, de nonbeligeranta fata de partidele partenere). Campionul recent al manierei e Ludovic Orban, viceprimar al Capitalei si lider al filialei Bucuresti a PNL, dar minoritar in conducerea nationala a liberalilor, unde predomina moderatii, adepti - intre altele - ai parteneriatului cu democratii. "Radical" fiind, exponent al "gruparii Patriciu", anti-PD si anti-Basescu, Orban face turul sedintelor de weekend de orice fel (reuniuni de filiale liberale, in cine stie ce judete, unde n-ar avea ce sa caute, sau intalniri ale "femeilor liberale", ale "tinerilor liberali" etc.), ia cuvantul si "aprinde" atmosfera cu declaratii "incendiare", preluate deindata de posturile de televiziune si in paginile ziarelor de luni.
Uneori, presa nu se rezuma la preluarea "tiribombelor", ci pune si ea gaz peste scanteie, sperand ca va iesi foc. Un exemplu proaspat e cel al articolului anti-Basescu citit de Mircea Dinescu la Timisoara, in weekend-ul trecut, intr-o sala in care se afla toata conducerea PNL. Jurnalele TV au rulat obsesiv imaginile, vorbind despre o reuniune de partid, ceea ce facea de-a dreptul scandalos "pamfletul" poetului si incarca de semnificatie anti-Basescu si anti-PD amuzamentul liderilor liberali. In plus, ce cauta Dinescu, nemembru PNL, la o sedinta la varf a partidului?! Unde la prezidiu mai putea fi vazut - intre altii - si Marius Oprea, despre care nu se stie ca ar face parte din conducerea liberalilor! Abia luni s-a aflat ca era - de fapt - vorba despre o dezbatere asupra proiectului de Lege a lustratiei, la care Dinescu participa ca membru CNSAS, iar Oprea in calitate de conducator al Institutului de cercetare a trecutului comunist, infiintat pe langa Guvern. Liberalii avusesera - da! - o reuniune de partid la Timisoara si populasera sala dezbaterii despre lustratie, dar una e una si alta e alta! Prezenta lui Dinescu si a lui Oprea la cea de-a doua reuniune era perfect legitima, ca si inclinatiunile "pamfletare" ale celui dintai, daca prefera sa scrie texte de asemenea nivel in loc de poezii. Amuzamentul sefilor liberali a fost - intr-adevar - jenant, insa cu titlu privat, nu ca atitudine institutionala, "de partid": traind intr-o tara libera, au si ei dreptul sa se amuze la orice produce un autor pe care-l considera mai degraba un bufon decat un bun scriitor, cum Dinescu este in versurile, nu in "pamfletele" sale...

---

Despre autor: