Ce citeau romanii acum 68 de ani?

Desigur ca renuntarea la pedeapsa cu moartea este unul dintre castigurile civilizatiei. Caci, o inaintare in civilizatie se cheama atunci cand poti spera in indreptarea celui ce a comis infractiunea: cand poti spera ca exista o constiinta populara atat de dezvoltata, incat gestul unui criminal, care e pedepsit numai cu inchisoarea, sa nu mai gaseasca imitatori.
Atins-am noi oare acest grad de civilizatie? Fara indoiala ca nu. Caci criminalitatea incurajata de textele putin aspre ale codului penal: de numeroasele amnistii si gratieri date pentru delictele de drept comun, a luat proportii colosale.
Nu e zi lasata de la Dumnezeu, in care sa nu avem de inregistrat asasinate. Rasfoiti ziarele si veti vedea in toata tara un val nemasurat de crime. La sate si la orase s'a imprastiat aceiasi credinta ca exista avocati, care au talentul si abilitatea de a strecura infractiunile printre textele de legi; s'a imprastiat credinta ca juratii achita, pentru ca ei nu sunt decat oameni si ca atare sunt supusi greselilor. Cand o asemenea psihoza isi face drum in opinia publica, este semn ca traim intr'o epoca de flagranta decadere morala si sociala. Cand nici frica de Dumnezeu si cand nici frica de legile tarii, nu pot opri valul de criminalitate ce creste si creste mereu, nu ramane decat o singura solutie: pedeapsa capitala.
Citeam de curand in memoriile marelui istoric, Nicolae Iorga despre banditismele ce se petreceau in a doua jumatate a anului 1917 si prima jumatate a anului 1918. Pe atunci, bande de dezertori si fugari din armata rusa, dezorganizata, patrundeau prin case si ucideau fara mila spre a jefui. La Cahul, in Basarabia, crimele atinsesera apogeul. Sub cuvant ca vor sa apere depozitele de munitii, autoritatile romanesti au trimis paza militara. Si-a fost deajuns sa fie prinsi cinci criminali si executati apoi in piata orasului, ca tot valul de crime sa inceteze ca prin minune.
(va urma)
ZIUA, 6 iunie 1938

---

Despre autor: