Soarta imperiului

Egor Gaidar este un adevarat om de stiinta - spre deosebire de majoritatea adeptilor lui - un om de stiinta a carui argumentatie tinde intotdeauna catre constiinciozitate. De aceea ideile lui trebuie comentate, precum cele aflate la baza recentului sau articol "Sindromul de la Weimar". Esenta materialului este urmatoarea: imperiul rus s-a prabusit, si slava Domnului ca s-a intamplat asa. Toate imperiile din lume se destramasera si murisera, al Rusiei a fost ultimul. Este timpul sa ne debarasam de nostalgicele si dureroasele complexe.
Compararea "sindromului nostru post-imperial" cu Republica de la Weimar, este banala, dar necorecta. Germania era in chingile crizei, umilita si obligata la plata unor compensatii reparatorii, cand copiii mureau, practic, de foame. Rusia de azi, descrisa de Gaidar astfel: "Cand bunastarea incepe sa creasca, vei vedea ca in acest an salariul va fi mai mare, decat anul trecut... S-a incetatenit punctul de vedere ca dusmanii au distrus marea putere si ca noi cum le-am aratat tuturor cine este seful ...." Dar care-i legatura?
Da, dezintegrarea URSS a fost rezultatul crizei interne de sistem a Uniunii Sovietice, nu urmare a vreunui "complot" pus la cale de strainatate. Dar cui trebuie sa i se mai demonstreze acest lucru? Acei purtatori "ai sindromului imperial", care "emit judecati despre maretie" pe fondul unei evidente reanimari a statului si economiei, nu au stat alaturi de unii outsideri, construiti de Gaidar, supercomplexati si cu care autorul polemizeaza usor si in mod placut. Se afirma ca URSS a fost ultimul imperiu care s-a destramat - dar SUA? Americanii - in orice caz ideologii actualei administratii - in mod deschis numesc America imperiu, subintelegand aici puterea ei si misiunea ei mondiala. "Surpriza, rapiditatea cu care se pravalaste aparent indestructibilul imperiu, trezesc sentimentul a ceva nereal..." - ce frumos ar fi daca Egor Timurovici si-ar fi folosit aceste cunostinte pentru o analiza a starii actuale a atat de indragitelor lui economii americane si finante mondiale. Cat priveste teza conform careia imperiile daramate nu se refac, nu se verifica de istorie. Imperiul chinezesc, de exemplu, a fost distrus de nenumarate ori si de tot atatea ori a renascut.
Dar cel mai important lucru - Rusia de azi nu este oare un imperiu? Pe langa dimensiuni, calitativ nu s-a schimbat, practic, nimic. Prin imperiu se subintelege o tara cu o natura multiculturala, unde cultura fundamentala (in cazul nostru, rusa) uneste, "sudeaza" tot. Din acest punct de vedere, Ucraina, Belarusul, alte bucati desprinse de noi sunt nu mai putin, ba chiar mai "ruse" decat republicile care au ramas in componenta Federatiei.
Cand vorbim de un imperiu contemporan, avem in vedere, fireste, nu puterea imperiala si nu expansiunea teritoriala. Exista trei componente ale imperiilor moderne: mediul multicultural, maretie politica si economica si o oarecare idee globala. Pentru ca de o suveranitate reala dispun, in zilele noastre, doar imperiile.
Ce-l deranjeaza pe Gaidar? Maretia? Suveranitatea? Teritoriile care sunt parte organica a Rusiei? Asta-l deranjeaza. Nu e nevoie de toate astea.
Dar cel mai important, nu e nevoie de o ideologie care sa iasa dincolo de simplul cadru al "progresului economic". Esenta existentei civilizatiei, a culturii si a poporului, care a fost intodeauna specific Rusiei. Societatea are nevoie de ideologia mostenirii si succesiunii istorice, statul are nevoie de trecut pentru a avea viitor. Discret, in contextul doctrinei ultraliberale, unde exista doar valori occidentale si nu exista memorie istorica, pot exista doar pseudostate, limitrofii, pentru care ideea de suveranitate este absurda.
Copyright: Agentia "Rusia la zi" si Kreml.org

---

Despre autor: