Contu' la romani

In miez de noapte, un bun amic (nu spui cine, persoana insemnata!) ma suna si ma intreaba ingrijorat: "Ma Ioane, esti si tu pe lista aia?""Ce lista?", fac eu. "O lista ceruta de Parchet, cu peste 50 de persoane fizice din grupul de presa ZIUA sau din apropiatii lui, carora sa li se verifice conturile". "Nu stiu nimic", am zis eu cu o vaga unda de speranta. "Vezi, fii atent - m-a avertizat amicul - sa nu patesti care ceva cumva..." M-am culcat optimist: daca, fara sa stiu, oi avea si eu pe undeva, cumva, vreun cont? Dimineata m-am sculat la prima ora, pe la zece, si de la chioscul din colt am luat ultimul exemplar din ziarul la care cu onoare lucrez. L-am deschis emotionat: ciuciu! Nici urma de cont pe numele meu. Am ramas profund dezamagit: desi lucrez la ZIUA chiar din clipa in care a aparut, nimeni n-a tinut CONT de asta. Ei, asta e. M-am resemnat, nu inainte de a ma gandi cate jocuri, nu numai financiare, se pot face cu cuvantul asta, "cont": "Un cont mai gasesti, da' un prieten - greu"; "Cont la cont nu-si scoate ochii"; "Ai pont, ai cont"; "Contu' mic te fura-ncet"; "A-ti da cont"(calcul frantuzesc al lui Nicolae Breban pentru "a-ti da seama"); "La contu' laudat sa nu te duci cu sacu'"; "Omul gospodar isi face cont vara si iarna merge la Parchet"; "Vai de contu' tau!"; "Venea un cont pe Siret"; "La rude sarace nici contu' nu trage"; "Zece conturi mititele"; "Dumnezeu iti da, da' nu-ti baga si-n cont" si, last, but not least", avand in vedere marea increngatura de rubedenii in asemenea cazuri, "'tu-ti contu' ma-tii!".

---

Despre autor: