"Intemeierea Cuvantului prin Fiinta"

Este un posibil sens al intelegerii poeziei pe care Nichita Stanescu, rasturnand cunoscuta expresie a lui Heidegger - "Poezia este intemeierea Fiintei prin Cuvant" - o definea parca mai cuprinzator ca "intemeierea Cuvantului prin Fiinta". Si aceasta deoarece poezia, "pana la un punct" este "suficienta siesi, facand parte din real, ea este o realitate"; o realitate care se face necontenit, se innoieste innoind spiritul insetat de cuvantul necuvantului. In acelasi interviu, referindu-se la cele 11 Elegii, Nichita marturiseste ca ele reprezinta "un efort de a contempla cu prilejul faptului ca exist, prin mine, ceea ce exista". Si o aspiratie spre libertate ca perpetua descoperire sau creare a unui "echilibru superior in gandire, a unei paci interioare, a unei aspiratii nobile".
Aparitia celui de al VI-lea volum din opera nichitiana, in cadrul colectiei "Opere Fundamentale" la Ed. Univers Enciclopedic, sub egida Academiei Romane si a Fundatiei Nationale pentru stiinta si arta ofera posibilitatea unei imagini complete a Poetului. Ingrijit ca si celelalte de Mircea Colosenco, volumul cuprinde versuri, proza, publicistica si traduceri aflate de editor in doi ani de cautare din 1956 si pana cand Poetul a plecat dintre noi. Cum scria acad, Eugen Simion, initiatorul si coordonatorul proiectului, Nichita ramane "un mare poet care cu inchipuirile, jocurile, teoriile, starile si abilitatile lui a schimbat fata poeziei romanesti". Generos, el ne-a lasat mostenire poezia lui ca un spatiu de gratie, unde sa ne putem regasi intre cuvant si necuvant. Si o sugestie: "in eternul nimic, numai o piatra / fiind / totul, dintr-o data, posibil a fost / si chiar si ideea".

---

Despre autor: