Am ucis!...

Randurile de mai jos sunt scrise de o biata nenorocita pe care imprejurarile si in general organizarea sociala a lumii, au facut din ea o criminala. Redam acest pasagiu din scrisoarea ei:
"Sunt fiica unor oameni bogati, am crescut in atmosfera tuturor dorintelor implinite, si n'am cunoscut realitatea vietii decat din carti. Am fost indragostita de un tanar, si intr'o zi m-a sedus. Peste catva timp, am constatat ca in curand voi fi mama. Parintii au obligat pe seducator sa se casatoreasca cu mine. Cateva saptamani inainte de nunta insa, logodnicul meu a murit intr'un accident. Spre a scapa de rusinea lumii, m-am supus unei operatii de avort. De atunci s'au scurs ani lungi si grei, si mereu ma mustra constiinta. Am impresia ca sunt o ucigasa, ca am rapit viata cuiva care cine stie ce arfi putut ajunge in viata. De cate ori vad un copil, sufar cumplit".
Raspunsul nostru:
Intelegem drama ce se petrece in sufletul vostru, in care sentimentul matern e atat de devotat. Dar trebuie sa tineti seama de o realitate cruda: Daca ati fi nascut un copil din flori, ati fi fost inconjurata de rusinea lumii. Societatea noastra care in componenta ei e atat de vinovata atunci cand se prezinta in fata evenimentelor, respinge si ataca pe cei ce au comis o imoralitate. Copilul acesta nascut in rusine, ar fi insemnat numai o fata neagra in viata voastra, si din aceasta cauza l-ati fi urat. Crima nu e a d-voastra, ci a societatii omenesti, a mentalitatii care socoate criminali pe aceia ce e cea mai mare insusire a femeii: reproducerea.
ZIUA, 14 decembrie 1937

---

Despre autor: