Ce mare onoare!

NU-I NICI O ONOARE ca ne-a vizitat Mike Tyson. Iar faptul ca mai multe proaste s-au repezit sa fie luate in seama de o celebritate a penitenciarelor americane e treaba proastelor, nu a Romaniei. Graba si festivismul cu care ziarele si televiziunile au tratat intamplarea ca pe un fapt ce priveste toata suflarea nationala sunt profund jignitoare pentru acea parte mare a romanilor care mai face deosebirea intre bine si rau, intre o vedeta a scandalurilor sexuale si un om de seama. Si ce daca il stie toata omenirea pe Mike Tyson? Pot sa-l cunoasca si alte planete, iar relatia cu sub-omul Tyson sa fie si o chestiune de demnitate. E sub demnitatea noastra de popor european civilizat sa facem din excursia unui ratat celebru o victorie a intregii tari. Ca si cum cu toata Romania ar avea treaba mancatorul de urechi, nu cu curvele din porturi si cu paparazzi pentru care tot ce-i excesiv e subiect de pagina intai. Ce nu inteleg eu din toata galagia asta in jurul plimbarii boxerului la Constanta e relatia civica a reporterilor nostri cu incidentul. Sunt convins ca nici un barbat din mass-media nu si-ar lasa iubita sau nevasta la petrecerile de pe iahtul pumnagiului. Sunt de asemenea convins ca, in sinea lor, cea mai mare parte a tinerilor care au filmat mascarada sau au scris in termeni entuziasti despre cinstea pe care ne-o face animalul ramanand pe Litoral doua zile, in loc de una, nu-l admira si nici nu le-ar recomanda prietenilor lor sa i se prosterneze ca si cum ar fi pogorat Mesia la romani. Scuza e ca trebuie sa-i dea totusi marelui public ce pofteste acesta. Gunoi cere, gunoi i se da, numai sa cumpere ziarele si sa stea omul lipit de televizor!
BUCURESTIUL E CA O CAMASA VECHE: o carpesti intr-un loc, se rupe in altul. Poate ca e mai buna comparatia cu o izmana veche, fiindca, in plus, te si stergi la fund cu ea. Trotuarele au devenit toate locuri de parcaj. Sunt zone in Bucuresti si inca in vecinatatea sectiilor de Politie unde trecatorii se lipesc speriati de ziduri, ca sa se poata misca masinile urcate in devalmasie pe trotuare. In preajma sectiilor de Politie, trotuarele sunt cotropite chiar de masinile politistilor.
EXISTA MUTI DIN NASTERE, care par a bombani tot timpul, dar si oameni tacuti, cu un halou compact de absenta, care contamineaza si-ti taie cheful de viata. Una dintre functionarele redactiilor prin care am trecut tacea chinuit. Orice ai fi intrebat-o, se uita lung la tine, cu un soi de nedumerire de resemnata. Parca ar fi stiut ca nici o intrebare n-are raspuns, dar si ca ea n-avea voie sa ne previna. Daca-i cereai sa dea un telefon sau sa trimita o adresa, o facea intr-un fel mocnit si concentrat, cumva conspirativ. Dupa acel telefon sau dupa acea adresa, nu mai avea rost sa-i ceri altele, fiindca nimic pe lume nu mai avea rost. Cea mai marunta munca o sfarsea cufundata in tacere, ca intr-un nor vascos. Femeia era ceea ce se cheama o prezenta negativa. Le transmitea celor din jur o stare de nonsens prelungit. Cand s-a transferat la alt ziar,
m-am bucurat de parca mi-ar fi spus doctorul ca analizele mi-au iesit in sfarsit bune.

---

Despre autor: