Pictura, un produs de lux lasat in mizerie?

Era electronicii si a zborurilor cosmice nu le-a bulversat existenta. Si-au pastrat credinta in valorile perene. Sunt aproape convinsi ca frumusetea poate schimba lumea. Traiesc deasupra timpului lor si a vremurilor in care incearca, inca, sa gaseasca reminiscentele paradisului pierdut.
Pentru ca ei, artistii adevarati, sunt costienti de inaltimea actului sacru la care au fost "condamnati", singurul care le da un sens vietii; este insasi viata lor. Fiindca stiu sa ia din culorile zilelor mirajul luminii si sa-l daruiasca si altora. Simplu, fara intentia de a epata.
Consumandu-si, tacuti sau exuberanti, clipele: intr-o ardere fireasca, intr-o demna supunere in fata frumusetii - iarasi a frumusetii! - din care se nasc capodopere. Nelinistea este starea de gratie care le motiveaza gestul de a crea - cineva le-a dat binecuvantarea de a ramane in memoria istoriei, secole si milenii! Sunt puternici, vulnerabili, intr-o continua revolta fata de conditia lor, asumata cu seninatate.
Paradoxal de ireali intr-o realitate invincibila. Generosi, rezervati sau retractili, nostalgici, eliberati de povara iluziei, mistuiti de doruri fara nume sau mizand pe libertatea de a zidi intr-o lume care-si pierde poezia.
Intr-un cuvant, oameni. Care cunosc suferinta, iubirea, disperarea, sublimul, esecul, victoria si durerea. Oameni care privesc si inteleg altfel lumea. Tainuind-o. Un singur lucru a mai ramas de spus, si anume ca lumea, noi toti, nu am invatat, inca, sa-i pretuim. Sa le intelegem menirea, sa le recunoastem... "Stii care va fi Produsul Intern Brut al SUA , in 2020?", ma intreaba, brusc, un coleg de la sectia "Economie mondiala".
"Intre 17 si 18 trilioane de dolari. Pe locul al doilea va fi China, urmata de India", continua, vazandu-mi privirea uimita. Ii explic de ce si imi sugereaza sa adaug ca si picturile vor fi de 20 de ori mai scumpe. Ii multumesc, in gand, si revin pe pamant. Aici unde soarta artistilor din Romania este la cheremul intamplarii. Unde arta lor, care are statutul de obiect de lux, este aproape uitata in mizerie. Cuvantul vi se pare prea dur? Este contemporanul nostru, desi nu vrem sa recunoastem.
Si totusi arta merge inainte, cu toate ca exponentii ei, creatorii de astazi, se hranesc din plin cu incertitudini. In lipsa altor mijloace de vietuire.
In lipsa unei strategii culturale, a unei minimale preocupari din partea statului care sa faca posibila decenta; perspectiva unui trai civilizat: un atelier, comisioane mai mici la comercializarea lucrarilor in galeriile breslei, reducerea impozitelor pe venit.
Fiindca de cota nici nu poate fi vorba. Se vinde haotic - fiecare se straduieste sa fie gospodarul unui patrimoniu in valuta forte. Cei mai multi vand "cum da Dumnezeu". Laitmotivul le apartine. Ca si luxul de a face arta.

---

Despre autor: