Intalnire de gradul zero

OCHIUL SOACREI

""Spune-mi ce gatesti ca sa-ti spun cine esti"". Oare cine-o fi spus prima data asta? In orice caz, trebuie sa fi fost o soacra interesata de aptitudinile culinare ale nora-sii. Ca raspuns, nora a dus-o la restaurant. Cred ca v-ati dat seama despre ce nora e vorba. Si despre ce soacra. Dar sa spunem ca cina de la restaurant a avut loc pentru a marca descinderea in Capitala a parintilor ei si nu pentru a-i masca precare manifestari gastronomice. La urma-urmei, sa recunoastem cu totii ca sotia fiului meu nu gateste chiar atat de trist.
Intalnirea dintre mine si cuscri a fost placuta si instructiva, ca de fiecare data, parere impartasita si de Domnul Socru. Si pentru ca iesirea la ""local"", vorba poporului, reprezenta ceva special, fiecare s-a gandit sa arate cumva lucrul asta. Eu m-am facut la par, adica permanent, Domnul Socru a servit alcool de unul singur, nora-mea si-a montat cerceii achizitionati din magazinul de desfacere a produselor incase, iar fiul meu... asa mai departe. Numai cuscrii si-au pastrat firescul si naturaletea, participand la masa festiva in aceleasi haine cu care au coborat din tren. Restaurantul, inghesuit si slab luminat, cum a tinut sa precizeze cuscrul cand a dat cu ochii de masutele cochete pe care ardea cate o lumanare ornament, ne-a oferit un meniu ""plin de aventura ca o calatorie in jurul lumii"", asa cum reiese din prefata la lista de bucate.
Inarmati cu linguri si cu furculite, ne-am aventurat, daca pot spune asa, prin respectivul meniu ce a provocat unele reactii si note de calatorie. Astfel, ciorba de burta nu a corespuns normelor in vigoare, fiind cam transparenta si fara matisoare (fara bucati de carne, am dedus eu), cum mi-a soptit cuscra cu gura plina. Pestele cam crud, ca si sosul in care ""se relaxa"", remarca umoristica (si da-i ras) a aceleiasi dragi cuscre, ""dumnealui"" disparandu-i totusi cu repeziciune din farfurie. Salata de cruditati cam palita, ca daca stia, aducea de acasa, din nou scumpa mea cuscra, iar clatitele, ce sa mai vorbim, elastice de-a dreptul si cu prea putina umplutura (a vrut sa spuna ciocolata), ati ghicit, tot minunata mea cuscra. Ca o parere unanima a partii rurale existente la masa, proprietara a unui singur butuc de struguri, sub forma de tablou, intitulat ""Natura moarta cu vita-de-vie"", vinul comandat a fost mai slab de cum indica eticheta si de-aici si culoarea ""prea alba ca sa fie vin"".
O singura nedumerire am. De ce atunci cand Domnul Socru i-a cerut cuscrului oliviera la care n-ajungea, acesta, dupa o clipa de ezitare, i-a raspuns ca nu mai poarta de mult asa ceva?

POVETE

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe